Eduard ADAM
Lia Roberts, românca venită de pe meleaguri americane să candideze la cea mai înaltă funcție a țării, a făcut, chiar în momentul lansării candidaturii la Cotroceni, o gafă de proporții. A spus că vrea ca românii să intre în Europa nu cu spatele, ci cu picioarele înainte. Departe de rîsul național pe care l-au stîrnit spusele sale, femeia chiar a avut dreptate. La cîte se-ntîmplă în țara asta, am ajuns să cred că doar așa vom intra noi în lumea civilizată. Ca mortul, cu picioarele înainte. Drepți, cu fruntea sus, nu prea avem șanse.
Nu e nevoie să pomenesc despre tot ce se întîmplă în România de azi, fiindcă sînt suficiente evenimentele de-a dreptul scandaloase care se petrec de vreo cîteva zile în județul Bacău. Orașul a fost cuprins ieri de un miros pestilențial, a closet. Oamenii fugeau pe străzi, să ajungă mai repede acasă. Unii au sunat scandalizați la Protecția Mediului, însă nimeni nu a putut să descopere vinovatul. Cei plătiți să aibă grijă ca aerul pe care-l respirăm să fie curat ridică neputincioși din umeri.
Străinii mai au puțin și-și dau duhul tot cerînd, sub diverse forme, ca ziariștii români să nu mai fie îngrădiți să spună deschis ceea ce văd. Europenii nu cer nimic exagerat. Vor doar ca jurnaliștii să fie lăsați să-și facă meseria, iar astfel opinia publică să aibă o idee clară despre ceea ce se petrece în jurul ei și să sancționeze, cînd are drept de vot, clasa politică. În Bacău, strigătul european nu a ajuns, se pare. Primarul Dumitru Sechelariu și cei doi viceprimari, Dragoș Benea și Laurian Lucaș, țin audiențe cu ușile închise. E și asta o formă de împiedica presa să aibă acces la unele informații. Mai ales că audiențele sînt, după lege, publice. De ce să fie la noi ca peste tot?! Autoritățile băcăuane au maniera lor proprie de lucru: ziariștii stau pe la uși și le spun ei, după aceea, ce a vrut unul și altul.
Să mai zic despre copiii înfiați prin străinătate?! Europenii ne cer să nu ne mai exportăm copiii, și bine fac. Numai că ne obligă să avem grijă de cei care ne-au mai rămas pe-acasă. Noi, în schimb, îi lăsăm să moară. Județul Bacău e printre primele la mortalitate infantilă. Pînă acum medicii noștri se băteau cu pumnii în piept că dacă mamele nu s-ar mai încăpățîna să nască acasă, n-ar mai fi atît de mare rata mortalității în rîndul bebelușilor. Ei bine, s-a produs minunea. Femeile care nasc la domiciliu sînt tot mai puține. Ciudat, copiii ne mor în continuare pe capete. Nu mai mor acasă, ci în maternități.
Ce mai, Lia Roberts, în stîngăcia ei, a spus un mare adevăr. Nu sîntem deloc pe drumul cel bun. Unii politicieni și analiști de la noi spun că România a rămas în urma Bulgariei în cursa pentru aderare. Eu aș spune că ne-am oprit. Și, după cîte se pare, sîntem gata să facem cale-ntoarsă și să ajungem de unde-am plecat.
Lasă un răspuns