Ștefan RADU
Cursul valutar a devenit o problemă națională. Și în cel mai îndepărtat sat descoperi oameni care, chiar dacă nu au ieșit din bătătura lor încă de dinainte de război, tot au o odraslă care muncește prin Occident și trimite cîțiva euro acasă. Nici pămîntul rămas pîrloagă nu se mai vinde pe cîțiva lei rahitici. Ți se cer dolari, lire sterline sau, în cel mai rău caz, cîteva mii de franci elvețieni. Cei care nu fac tranzacții în valută știu și ei că de cîte ori se umflă euro se scumpește benzina, pîinea, loboda…
Am devenit o nație de finanțiști, gata să speculăm cu „trendurile” și „punctele” bursiere. Instituțiile specializate din străinătate cu greu ne înțeleg modul de a gîndi și de a ne adapta la realitatea contemporană. Un studiu recent arată că am inventat mecanisme de creditare absolut originale care i-au molipsit și pe investitorii străini. Deoarece dobînzile practicate pe piața bancară sînt mult mai mari decît în spațiul comunitar, oamenii de afaceri de la poalele Carpaților au găsit alte metode de finanțare pentru proiectele lor. Ei au descoperit că nu este nici o mare nenorocire dacă nu-ți onorezi facturile, mai ales dacă ele vin de la stat. S-a format o clientelă politică, abonată la scutiri și ștergeri de datorii către buget. Banii care ar trebui să ajungă la sănătate, la sistemul de pensii sau la învățămînt intră în buzunarele unor baroni care și-au construit, astfel, averile pe munca altora, a contribuabililor care sînt vînați de Fisc. Și pentru că nu pot fi sancționați și scoși de pe piață, pe lîngă ei sînt tolerați – dacă dau șpaga obligatorie – și datornicii mai mici. S-a structurat o economie de gașcă unde concurența este exclusă: rămîi pe piață dacă aparții grupului aflat în grațiile celor ce trag sforile în țara asta. Investițiile se fac, de multe ori, doar pe hîrtie, garanțiile depind de o vorbă bună, iar despre calitate și eficiență se vorbește doar la simpozioane. Occidentalii care au studiat fenomenul au concluzionat că în România nu există, practic, o economie de piață funcțională. Vina este a celor care guvernează țară. S-au adoptat legi cu lustru european, însă ele au rămas pe hîrtie. Numai perspectiva că în toamnă iarăși se va întocmi un raport al Uniunii Europene mai impulsionează instituțiile statului să aplice sancțiunile necesare. În ritmul în care merg treburile în România, statutul de piață funcțională pe care dorim să-l obținem la finele acestui an va fi doar o speranță. Campania electorală face aproape imposibilă anchetarea și executarea fiscală a marilor datornici, personaje care finanțează – în fapt – partidele. Circul sinistru al capitalismului de cumetrie (sau de gașcă…) va continua pînă ce fiecare cetățean va înțelege că este victimă cotidiană a celor care profită de votul lui.
Ceea ce se întîmplă în România de astăzi nu are prea multe puncte comune cu societatea occidentală. Cei care preferă să muncească pe rupte prin capitalele europene sînt dovada vie a decalajului care ne separă de lumea civilizată. Singura legătură cu normalitatea către care tindem este suma în valută care ajunge în cine știe ce colț din țară pentru a alina bătrînețile unor părinți care își îngroapă în inimi suferința de-ai ști departe pe fiii lor. Încet-încet, tot mai multe familii ies din starea de hipnoză pe care le-a indus-o politicienii (profitori) de astăzi. Aceștia, deja, conduc o altă Românie, din ce în ce mai depopulată de creduli.
Lasă un răspuns