Ștefan RADU
Încă protejată informațional, privatizare PETROM este cea mai importantă afacere a Guvernului Năstase. Sub presiunea calendarului impus de organismele internaționale, Executivul a găsit, în final, o soluție acceptabilă atît pentru mediul economic european, cît și pentru opinia publică din România. Evenimentul va fi – sînt convins -subiect electoral în toamnă. Însă dincolo de aceste interese politice, preluarea PETROM de către OMV va avea efecte pe termen mediu și lung importante din perspectiva consolidării economiei de piață în această parte de lume. Adevăratele probleme vor fi în curtea firmei austrice care va trebui să găsească strategiile eficiente pentru a aduce în parametri normali investiția din România. Comparativ, OMV are de zece ori mai puțini angajați, însă profitul raportat pe anii precedenți este de zece ori mai mare. Adică eficiența personalului este de o sută de ori mai mare decît în România. Singurul punct de sprijin este faptul că și salariile sînt de aproape zece ori mai mici decît în Uniunea Europeană. Președintele OMV, discret, a atenționat publicul asupra acestui aspect: nu vor fi concedieri cîtă vreme cheltuielile cu forța de muncă nu vor crește semnificativ. Ținta managerială este, însă, tocmai retehnologizarea și reducerea personalului, creșterea eficienței fiecărui loc de muncă.
Nu doar personalul angajat excedentar al PETROM are motive de îngrijorare. La o atentă analiză a prevederilor contractuale (în măsura în care ele au fost făcute publice) descoperim că austriecii vor să rămînă departe de aranjamentele balcanice stabilite în culisele partidelor. Ei au avut grijă să nu fie implicați în recuperarea enormelor sume pe care PETROM le are de încasat de la clienții politici, cei care au primit petrol de-a moaca, dar au uitat să plătească. OMV a înțeles că nu poate să lupte cu acești rechini ce dispun de înaltă susținere oficială; așa că au pasat pisica la „nașii” afacerilor dubioase. Aceste datorii vor fi preluate de AVAS în contul unor obligații ale PETROM către bugetul de stat. Adică austriecii au spus simplu: „Dacă nu este nici o problemă cu acești datornici, atunci statul român să preia obligația de a recupera banii ce vor fi deduși din taxele și impozitele noastre.” Astfel, OMV a scăpat de o mare belea, PETROM a devenit o companie curată, iar Guvernul va umbla brambura prin țară pentru a lua de la prieteni ce a dat mai ieri. Atunci cînd datoria nu mai poate fi returnată (pentru că rafinăriile și alte societăți datoare au fost falimentate), gaura din buget va fi acoperită de cetățenii cinstiți ai țării, cei care nu-și permit să intre în conflict cu Fiscul și care nu au șanse la reeșalonări și scutiri. În final, profitul este al investitorilor, iar datoriile rămîn în sarcina noastră. Nu trebuie să-i învinovățim pe austrieci că au știut, cu eleganță, să negocieze în avantajul lor. La urma urmei, clienții politici, așa-zișii oameni de afaceri care au finanțat campanii electorale după ce au profitat de contracte dezastruoase pentru PETROM, nu sînt creația austriecilor. Ba chiar înclin să cred că Wolfgang Ruttenstorfen (președintele OMV) privește cu surprindere la asemenea specie de afaceriști și la asemenea modalități de-a face bani într-o economie de piață. Austria este o țară a regulilor extrem de exacte; arată ca un ținut „tras în țiplă”, unde fiecare își știe drepturile și obligațiile. Iar dacă ai ajuns să încalci legea, atunci cu siguranță va trebui să plătești, fără șansa de a „aranja” ceva cu autoritățile. Dacă austriecii vor reuși să impună o asemenea cultură organizațională, atunci marele (și adevăratul) cîștig al privatizării PETROM va fi eliminarea jafului generalizat și corupției din această firmă, atît la nivelul micilor escroci, cît și la nivelul strategic, politic. Merită să plătim un combustibil mai scump într-o societate cinstită, condusă după reguli stricte.
Lasă un răspuns