Ștefan RADU
Au trecut 14 ani și încă mai avem multe de rememorat despre cele ce s-au întîmplat în Decembrie 1989. A devenit un fel de ritual necesar și pe alocuri menit să treacă într-un con de umbră momente tragice, discutabile, cu vinovați care încă nu au dat socotelă pentru faptele lor. De exemplu, rămîne un mister asasinarea grupului de luptători antitero (pe atunci, USLA), în noaptea de 23 decembrie 1989, în fața Ministerului Apărării, acolo unde fuseseră chemați să asigure protecția. Au fost mitraliați, numiți teroriști și lăsați să putrezească pe caldarîm. Abia după un an de cercetări, cei uciși acolo au fost declarați, post-mortem, eroi, înaintați în grad și li s-a recunoscut curajul. Moartea lor de ce a fost necesară? A cui legitimitate politică a fost astfel salvată? Sînt întrebări rămase, încă, fără răspunsuri. Doar numele celor atunci martirizati le putem astăzi reaminti: col. Gheorghe Trosca, lt.-col. Eugen Trandafir Cotuna, slt. Ștefan Andrei, slt. Ion Muicaru, slt. Emil Oprea, slt. Florin Constantin Surpățeanu, slt. Teodor Neagoe și slt. Ion Costache. Ei sînt eroii care îi motivează pe tinerii care astăzi s-au înrolat într-o unitate de elită: Brigada Antiteroristă din cadrul Serviciului Român de Informații.
Înființată pe 26 decembrie 1989, prin decretul CPUN nr. 181, Brigada Antiteroristă și-a asumat întreaga istorie, așa cum a fost ea scrisă, de cei din USLA, încă din 1977. Sînt evenimente pe care românii nu le-au cunoscut pînă de curînd. În mai 1985, într-o parcare din Complexul Studențesc Grozăvești, teroriști arabi au plasat două bombe în autoturismele unor cetățeni sirieni. La dezamorsare, au murit doi ofițeri de la antitero. În august 1991, un comando sikhs a organizat o tentativă de asasinare a ambasadorului Indiei la București. Intervenția în forță a trupelor antitero a avut un bilanț dramatic: dintre cei patru atacatori, unul a murit, altul a fost rănit și unul a fost capturat.
Sînt fapte aflate într-o anume continuitate. Sînt profesioniști ai luptei discrete, gata oricînd de intervenție. Nu sînt cuvinte mari; aprecierile vin, mai ales, de la beneficiarii serviciilor acestei Brigăzi, diplomații și politicienii străini aflați sub protecția lor. După 11 septembrie 2001, această structură a SRI efectuat un schimb de informații (privind activitățile grupărilor teroriste din România) cu mai multe agenții occidentale, în special cu Biroul Federal de Investigații din SUA și cu CIA. Potrivit directorului SRI, Radu Timofte, „sursele de informații occidentale ne-au sprijinit cu date referitoare la rețeaua Al-Qaeda din Balcani. Deținem informații și investigăm cetățeni străini, de origine arabă, care desfășoarș activități financiare în sprijinul Al-Qaeda și Jihadului Islamic.” Una dintre preocupările B.A. este legătura din ce în ce mai puternică dintre crima organizată și grupările teroriste. În România, aceasta a fost facilitată de fenomenul imigraționist din Asia și din fosta Uniune Sovietică. Potrivit SRI, unele organizații teroriste, cum ar fi Partidul Muncitorilor din Pakistan (PKK) și „Lupii Cenușii” (o grupare turcă de extremă-dreapta), sînt puternic implicate în traficul de droguri către vestul Europei, avînd cadre stabilite în România. De asemenea, în ultimii zece ani, Poliția Română și SRI au descoperit piese și componente ale unor arme nucleare și biologice provenite din Ucraina și din fostele republici sovietice. Iată doar cîteva dintre motivele pentru care România a fost apreciată ca deosebit de activă în eforturile internaționale de combatere a terorismului. Sînt misiuni concrete pentru luptătorii antitero, oameni al căror curaj nu este exhibat public, în presa scrisă sau în emisiuni mondene, profesioniști care își respectă eroii jertfiți pe altarul Revoluției Române. Din cînd în cînd (măcar de ziua lor) merită să ne aducem aminte de ei…
Lasă un răspuns