Ștefan RADU
Miercuri a fost o zi oarecare de post, tulburată doar de vizita maraton a președintelui Ion Iliescu. Acum, cînd rănile dezastrului nu mai sînt atît de adînci, prezența domniei sale a mai temperat nemulțumirile țăranilor afectați de inundații. Chiar dacă unii nu au înțeles încă faptul că președintele țării demult nu mai dă butelii și nici nu mărește pensiile, oamenii s-au arătat cu foarte mult bun simț, evitînd să cerșească ajutoare de la primul bărbat al nației. L-au ascultat cu îngăduință atunci cînd, luat de valul discursurilor mînios-proletare, dl Iliescu i-a vîrît în aceeași cofă cu afaceriștii care au defrișat munții sub oblăduirea autorităților. Celor prezenți le-a fost dat să audă o frază ce va deveni – cred – memorabilă: „E o prostie că s-au privatizat pădurile!” Soluția prezidențială?! „Să se impună sancțiuni care să meargă pînă la luarea pădurilor înapoi la stat”. Curat europeană viziunea marelui politician! Pînă și chinezii ar fi invidioși pe o asemenea decizie. Ea vine din inegalabila experiență comunistă, a colectivizării și exproprierii țărănimii. Noțiunea de avere este străină dlui Iliescu, fiu de ceferist care nu a lăsat moștenire urmașilor săi nici măcar un macaz defect. Însă cei ai căror părinți s-au chinuit prin lagăre și pușcării pentru că nu voiau să devină calici de bunăvoie cu greu pot înghiți cuvintele prezidențiale. Tot repetînd lozinca despre insul „Sărac, dar cinstit!”, dl Iliescu lasă impresia că reversul ar fi „Bogat, dar hoț!”… Este un mod jignitor de a-i trata pe cei care doresc să realizeze ceva în viața asta. A fi gospodar, a deține păduri și terenuri arabile nu înseamnă neapărat că furi sau înșeli. Înseamnă, de cele mai multe ori, că ești harnic și nu risipești viața pe care ți-a lăsat-o Dumnezeu.
Încă o dată, președintele a dat glas vechilor sale obsesii. Privatizarea îi stă în gît și o vede și acolo unde nu există: pădurile n-au fost „privatizate”, ci retrocedate. Este un proces absolut diferit, necomentabil de către cei care au construit socialismul multilateral distructiv. Regulile capitalismului se fundamentează pe proprietate. A intenționa confiscarea bunurilor ce aparțin cetățenilor denotă o mentalitate inacceptabilă în noul context istoric. Declarația președintelui se alătură celor despre angajații din bănci care iau salarii prea mari, despre impozitarea cu 90 la sută a managerilor de la firmele străine, despre traficanții de arpagic și pătrunjel ce trebuie stîrpiți de mici și alte asemenea panseuri ce le putem pune pe seama sfîrșitului de mandat. Din punct de vedere practic, vizita sa la Agăș va rămîne doar o frecție la picior de lemn dacă instituțiile statului nu vor ancheta serios dezastrul silvic comis în ultimii ani. Numai că orice anchetă va conduce la nume importante, la persoane cu sprijin politic, la funcționari corupți aflați în sfera puterii. Despre defrișările prostești de pe Valea Trotușului s-a scris enorm, ani la rînd, în presa locală și centrală. Nu s-a înregistrat nici o arestare semnificativă: doar cîțiva căruțași turmentați au ajuns la Poliție. Cei care umpleau cu bușteni vagoanele de marfă erau acoperiți cu acte legalizate, hotărîri de Guvern și voie de la stăpînire. Nu privatizarea este problema, ci „privatizații de lux”, cei care dau tunuri pe seama avuției naționale. Însă despre ei nici chiar Președintele nu îndrăznește să vorbească…
Lasă un răspuns