Ovidiu PAULIUC
Respectul pentru cetățean este, la Bacău, o poamă rară, o Fata Morgana provincială. La Bacău funcționează încă teoria „guvizilor”, lansată în mandatul trecut al primarului, conform căreia cetățeanul de rînd trebuie să se mute în alt oraș dacă nu îi convine cum este tratat de cei pe care tot el îi plătește, iar lor nu le mai ajunge. Mai mult decît atît, teoria s-a propagat cu viteza rîiei, de la șef la subalterni, în speță, tot felul de inspectorași, montați în funcții pe criterii verzi sau, oricum, destul de cețoase, care nu vor cu nici un chip să calce bombeul liderului. Teoria este perfidă, permite propagarea corupției și lipsei de respect față de cetățean, face din aparatul de partid și din funcționărime o armată crescîndă, care strivește naivii, și la care dacă nu aderi, riști să te îneci în latrină, în loc să te menții măcar cu nasul la suprafața ei.
Sătul de servicii proaste, de hoțiile pe față, de funcționărimea scîrbită și scîrboasă, de lipsa de respect pentru cetățean, cîte un rebel îndrăznește să se încîlcească în ițele legilor și se adresează justiției. Așa a fost cazul unui băcăuan care a vrut, pur și simplu, să afle în baza cărei hotărîri a tristului nostru Consiliu Local s-a asfaltat strada ce duce la vila primarului. Răspunsul nu a mai venit nici măcar după ce instanța a decis defintiv și irevocabil că informația este publică și trebuie livrată, conform legii. Întîrzierea pare soră cu Omerta, vestita lege siciliană a tăcerii, în umbra căreia toți subordonații din Primărie își permit să ridice nepăsători din umeri. Lucrurile se vor lămuri însă la Curtea Europeană a Drepurilor Omului, unde se află acum dosarul și unde brațul prea lung și rapace al democrației de Bacău nu poate ajunge.
Hai să spunem că un punct pozitiv este faptul că într-un oraș vestit drept unul dintre cele mai sufocate de corupție, instanța a dat o soluție împotriva aparatului administrativ. În schimb, ce ne facem că a apărut precedentul, că unui om oarecare nu i s-au dat informații publice, în ciuda legii, că, probabil, vor mai urma și alții, mai ales dacă va fi vorba tot de informații care ating confortul puterii, și care astfel rămîn publice doar cu numele.
Din spatele geamurilor fumurii ale limuzinelor în viteză, sau de la ferestrele umbrite de salcie sau brad ale vilelor de nababi, băcăuanul se vede tot ca un „guvide”. Relația lui cu autoritățile, incluzînd și aparatul funcționăresc, este unilaterială și presupune ca el să plătească dările, să închidă ochii la toate măgăriile și să voteze corespunzător. În plus, trebuie să se bucure dacă i se face onoarea să fie servit la timp cu informații sau măcar cu un zîmbet de vreun funcționar. Cît despre privilegiul de a-ți rupe hainele și de a te umple cu păduchi în înghesuiala de la audiențe, e deja o chestiune ce ține de sferele înalte ale demnității și specificului european, atipic, al Bacăului.
Lasă un răspuns