Ovidiu PAULIUC
Guvernul PSD a hotărît, la un moment dat, că trebuie „să li se întărească autoritatea organelor de executare ale autorităților publice locale, în scopul eficientizării activității de colectare și creștere a gradului de realizare a creanțelor bugetare pe cale administrativă”. Sensul acestei fraze de lemn dur este că autoritățile locale au mai multă putere pentru a strînge taxele. De ce trebuie plătite aceste taxe? Păi, la Bacău se plătesc taxe pentru a avea dreptul să mergi pe trotuare desfundate, să ai parte de semafoare din 50 în 50 de metri, să plătești electricitatea care se consumă gîrlă la nocturna stadionului și prin alte locuri așa-zis publice, să bagi bani grei în buzunarele fotbaliștilor, să subvenționezi transportul în comun, să orbecăi în voie prin bălțile dintre blocuri, să te înfunzi în zăpada de pe drumurile lăturalnice, să te bucuri de apropierea trupească de semeni, fie ei și hoți de buzunare etc.
Pentru toate acestea, băcăuanii se înghesuie, zilele acestea, să își achite taxele și impozitele locale. Conform legii, locatarii orașelor de același rang achită taxe egale, despre care administrația locală băcăuană trîmbițează că rămîn aceleași, uitînd să spună însă că se aplică de la an la an rata inflației, dar și o majorare, plafonată, anul acesta, prin lege, la 20%. Anul trecut, majorarea maximă admisă a fost de 50%, iar administrația locală nu a ezitat să o fructifice din plin, cu toate că pe canalele casnice de propagandă s-a susținut că taxele au rămas aceleași. Un adevăr parțial, echivalent cu o minciună mascată, alt domeniu în care administrația băcăuană este specialistă. Toate acestea au făcut ca, în prezent, taxele locale pe care le plătesc băcăuanii să fie mai mari chiar și decît la București, cu toate că Bacăul e oraș de rangul II, iar Capitala e de primul rang.
Și, totuși, băcăuanii se bulucesc să își achite dările. Dar nu ca să contribuie la bunăstarea orașului. Ci, pentru că astfel pot ciupi o reducere de o sută de mii de lei într-un an întreg, sau pot evita penalizări care ar însemna un bobîrnac fatal pentru majoritatea bugetelor de familie, aflate și așa într-un echilibru extrem de precar. Nu în ultimul rînd, motivele țin de aceeași grijă endemică a românului de a scăpa de dările la stat, chit că nu rămîne decît cu mărunțiș de pîine, iar grosul banilor lui o apucă pe căi care nu îl interesează cîtuși de puțin.
În România există nu mai puțin de 220 de taxe și impozite, record absolut de lăcomie în Europa. Multe dintre aceste dări sînt aproape inutile, din punctul de vedere al cetățeanului care contribuie la bugetul local sau al statului. În principiu, taxele și impozitele se percep pentru a putea administra un sistem care să asigure servicii de bază cetățenilor: educație, protecție, acces la justiție, servicii medicale, etc. La noi, nici una dintre aceste componente nu funcționează ca lumea și, în plus, administrațiile locale inventează mereu noi forme de jefuire a cetățeanului. Este cazul multor taxe locale despre care e greu de explicat cîți bani adună și unde se duc ei.
Libertatea adminsitrației locale de a institui taxe, combinată cu o gestiune cel puțin curioasă a banului public și cu inerția contribuabilului, care nu este obișnuit să tragă autoritățile la răspundere pentru felul în care îi sînt cheltuiți banii, a făcut posibilă inflația de taxe și impozite. Explicația este simplă: cu cît banii sînt mai prost administrați, cu atît ajung pentru mai puține nevoi. La nivelul unui oraș mare, cum se vrea și Bacăul, sînt mai greu de sesizat situațiile în care banii sînt risipiți fără rost. Altfel, ar fi foarte ușor pentru cetățean să taxeze lipsa de responsabilitate, dar puțini dintre noi au învățat că sancționarea aleșilor care învîrt legea după interesele proprii sau ale prietenilor, face parte din legile democrației. Cu toate acestea, cel puțin noi, băcăuanii, ne resemnăm să plătim taxe și impozite cît nu merităm, pentru a acoperi găurile rămase în urma unor „proiecte” sau acțiuni în „binele comunității”. De fapt, în binele unui cerc destul de restrîns de potentați care își desfășoară afacerile strîns legați unii de alți.
Lasă un răspuns