Marius AMBROZIE
Seria marilor succese obținute de sportivii americani la Olimpiada de la Atena continuă în ritmuri de hip-hop. Nu contează că alții sînt mai buni. Constant și eficient, pe butonul alb-roșu cu steluțe albe pe fond albastru se apasă des. Foarte des. Oricum, mai mult decît este corect și civilizat. Cu alte cuvinte, japcă pe față. Americanii trebuie să fie primii pentru că ei dictează, inclusiv în sport. Toată stima pentru medaliile, multe și de aur în special, cucerite în probe în care nu se pune deloc problema învingătorului. Nici măcar cel mai feroce cîrcotaș n-ar îndrăzni să crîncnească atunci cînd marii campioni ai Americii triumfează pe drept, cu toate că o oarecare pornire, alimentată de un pic de invidie, există.
Totuși, un pic de decență ar trebui păstrată. Jocurile Olimpice de la Atena nu trebuie puse pe aceeași treaptă cu războiul din Golf, cu Furtuna deșertului sau cu atacurile asupra Irakului. Din păcate, medaliile obținute cinstit de sportivii americani sînt acoperite de umbra rușinilor de la gimnastică și chiar de la înot.
Cele mai recente exemple, în acest sens, sînt cele din finalele de joi seara, o altă joie verde a americanilor. Asta după ce miercuri făcuseră praf finala concursului masculin de gimnastică, la individual compus. Doi coreeni, care își văsuseră de treabă, constant și bine, ca să nu mai vorbim de japonezi sau chinezi și chiar de romănii Drăgulescu și Suciu, s-au văzut coborîți cu cîte un loc la ultima notare a cncursului. În loc de aur și argint au luat argint și bronz. De ce? Pentru că Paul Hamm trebuia să cîștige. Tare aș fi curios ce a comentat el cu rudele apropiate despre evoluția sa la bară. La bară fixă. Mi-l închipui, peste an și ani, povestind nepoților ce sportiv adevărat a fost pe 18 august 2004 și cum a smuls el nota 9.837, exact cea care îi trebuia pentru a-i depăși pe coreeni. SUA above all of us, mai săraci sau mai proști decît ei. Păcăliți, de fapt.
Fetele strigă și ele hei, hei! Alea din America și tot la gimnastică. Pentru că nu au reușit să cîștige concursul pe echipe, meritau o compensație. Aceasta a venit, prompt și fără prea multe discuții. Carly Patterson este cea mai bună gimnastă din lume la ora actuală. Din lumea lor. Româncele sînt specialiste în gimnastică, dar tot degeaba. Dana Sofronia a pornit cu șansa a 19-a în cursa pentru medalie la individual compus și a fost ținută la respect de către arbitre. Cu doar 9.637, cea mai mare notă a sa din concurs, la paralele, nu avea cum să urce pe podium. În schimb, marea Carly Patterson a dat tunul la bîrnă: 9.725. Curcile rîdeau în sinea lor, discret, că acuși vine „Thanks giving day”, ziua mulțumirii de sine a americanilor care au crampe stomacale și indigestie ulterioare îngurgitării cărnii de curcan. Ceva probleme păreau să vină din partea matusalemicei Svetlana Horkina. Au ajutat-o arbitrele cît au putut, după care s-au potolit. Pe medalia de aur scria Patterson și gata. Ce mai contează că au fost și sportive mai bune în concurs. Rusoaicei Anei Pavlova i se declanșase deja reflexul Pavlov. Avea tot dreptul să saliveze după o medalie olimpică, dar a fost răcorită la timp cu un 9.337 la paralele. Biletele pe podium erau deja vîndute. Chinezoaica Zhang Nan a avut parte de ceva clemență din partea celor care au dat note și s-a ales cu o medalie de bronz, deși a fost peste Horkina, cel puțin.
A venit și rîndul înotului, mai precis al finalei la 200 metri spate masculin. Foarte interesant a mai fost și acolo. Românul Răzvan Florea a „cucerit” trei medalii, de bronz, de argint și iarăși de bronz, în ordine cronologică. Imediat după finală, americanul cu nume de detergent, Aaron Peirsol, a fost descalificat pentru o întoarcere neregulamentară. Și, cum olimpiada a devenit un bîlci, s-a trecut la negocieri. A ieșit O.K., U.S.A. Peirsol a fost repus în drepturi și America a trecut pe locul I în clasamentul pe medalii din cercurile olimpice cu dungulițe albe și roșii. 51 de steluțe albe pe fond albastru străluceau și ele, vesele: „I-am mai dus o tură”.
Lasă un răspuns