EDITORIAL Justiție?

Eduard ADAM

Despre justiția din România au spus, în special străinii, că e coruptă pînă-n dinți. Că magistrații bagă Codul penal în sertarul biroului, apoi închid ochii și dau sentințe năucitoare. S-a spus, la fel de des și de răspicat, că magistrații se încovoaie de povara favorurilor pe care le au de făcut politicienilor, cărora le sînt aserviți. Așa o fi?! Niciodată în ultimii 15 ani n-am văzut judecători sau avocați ajunși după gratii pentru că au răspuns la comandă politică, ori pentru că au luat șpagă. Dar zvonurile curg. Oare de ce?

Dar uite că a apărut un caz care ridică iarăși mari semne de întrebare despre cît de separate sînt politicul, afacerile și justiția. Nu în țară, ci chiar în Bacău. La noua clădire a Tribunalului din Bacău s-a ajuns ca pe pereți să se picteze frescă. Și nu de oricare, ci una „digitală”. Trecînd peste ciudățenia denumirii, aflăm că toată afacerea costă trei miliarde de lei. Am vrut și noi să pozăm grozăvia, dar am aflat că nu se cade ca presa, draga de ea, să intre într-o sală prăfuită. E mai bine să planeze în continuare niște suspiciuni, decît cineva să deschidă o ușă și să spună: „Uitați, asta e, nu avem nimic de ascuns!”

Și cum să nu privești suspect la un administrator cum e judecătorul Dumitru Pocovnicu, președintele Tribunalului Bacău, cînd îi auzi declarațiile care se bat cap în cap. Mai întîi, el recunoaște că nu sînt bani de mobilier. Tot el mai spune că, din același motiv, nu s-a putut da în funcțiune noul sediu. Trebuia inaugurat acum cinci ani, dar nu e gata nici astăzi. În schimb, tot el îți spune la cîteva clipe după aceea că era necesară fresca de miliarde, fiindcă așa a considerat firma care se ocupă de lucrare. Adică respectivul SRL le-a făcut o descriere frumoasă celor de la Ministerul Justiției, iar aprobarea a venit cît ai bate din palme. Cheltuieli chibzuite, priorități, toate astea par să nu existe.

Și ca suspiciunile să meargă pînă sus de tot, mai afli și că firma care construiește clădirea e chiar Conimpuls, încă de pe vremea cînd era condusă de Sergiu Sechelariu, care, mai tîrziu, a ajuns secretar de stat într-un minister deloc străin de astfel de lucrări. Dacă tot nu vi se pare nimic suspect, să vă mai spun un amănunt: acel imobil, care trebuia construit inițial cu 13 miliarde de lei, grație tergiversărilor, a ajuns să coste 100 de miliarde de lei.

Ce spun eu aici?! La Tribunalul Bacău nu-i nimic suspect, dragi băcăuani. Treburile merg brici, magistrații dau dovadă de o moralitate de neatins, și tot așa. S-ar putea să vă treziți, cei care mergeți la procese, că o să vi se arate pînă și factura de la curent, chiar dacă nu vreți s-o vedeți. E transparență totală. Doar la poze sînt oarece interdicții, mai ales la pictura frescă. Digitală.