Ovidiu PAULIUC
Mafia piețelor există și trăiește pe picior mare, pentru că autoritățile au lălăit problema pînă cînd băcăuanul s-a obișnuit să cumpere de la țiganul cu tatuaje și ghiuluri, decît de la bătrînica sosită cu cîteva ouă proaspete și lapte cine știe din ce cătun, ca să facă un ban de chibrituri și uloi. Și cum sîntem în plin sezon de promisiuni electorale de la guvernanți, care asistă neputinioși cum li se scufundă pluta cu girofar, hai să ne facem, iubite și stimate alegătorule, că lovim în mafioții pătrunjelului. Drept pentru care băgăm mercurialul, nu îi lăsăm să vîndă decît cu prețul gîndit în birourile cu aer condiționat din buricul asfaltat al Bucureștiului, și îi ducem la faliment.
Spre deosebire de mafioții din administrație, cei din piețele noastre se trezesc cu noaptea în cap. La ore la care noi doar visăm la mîncăruri proaspete și aburinde, ei ne-au băgat deja mîna în buzunar, iau aproape cu japca marfa de la producătorii adevărați pentru a ne-o vinde la suprapreț sau pur și simplu dictează prețurile, sub amenințare. Au certificate de producător, obținute pe mită grea, au bronz natur, și nu de ogor, gardienii publici le acordă respectul cuvenit posesorului de mult aur și tupeu, administrația piețelor sau a orașului tace în birouri, iar din cînd în cînd, un șef din domeniul piețelor își scoate la iveală autoturismul de marcă, nou-nouț, cumpărat din leafa de angajat al Primăriei, salariu comparabil cu cel al unui profesor. Iar noi, tot naivi, ne tot gîndim cum de profesorul nu reușește să își ia o asemenea mașină nici dacă ar mai munci pe brînci încă două vieți, în timp ce angajatul primăriei, cu responsabilitate inclusiv în combaterea mafiei piețelor, reușește fără probleme, după numai vreo patru ani de „muncă cinstită”.
Dar asta-i altă problemă, asupra căreia ar trebui să se aplece organele de rigoare. Revenim la guvernanți, care au gîndit prețuri la toate produsele agricole, peste care nimeni nu ar avea voie să treacă. În esență, teoria nu ar fi chiar rea, numai că, mai ales cînd e vorba de aplicat promisiuni electorale, cu practica stăm prost. Astfel că realitatea nu vrea și pace să se lipească de scripte, drept pentru care și piața este de două mai scumpă. Adică, scumpă cît vor tot mafioții. Occidentalii care trec prin piețele noastre se miră de prețurile mari. Noi nu ne prea mai mirăm, și asta e de rău. Înghițim în sec și scoatem banii din buzunar, cît vor ei, că unde s-a mai văzut mafiot de piață fără ghiul din banii românului și român fără un borcan de castraveți sau gogoșari lîngă friptura de porc de la iarnă?
Lasă un răspuns