Ovidiu PAULIUC
Cînd revin la muncă după Paște, ziariștii mizează pe evenimentele din ultimele cîteva zile, pentru că oricînd și indiferent de sărbători se găsesc debusolați care să furnizeze subiecte. Anul acesta, însă, o temă care devenise obișnuință nu s-a mai regăsit decît pe la coada fluxurilor de știri. Și anume, că la Urgențele de la Spitalul Județean au mai alergat doar vreo doi-trei băcăuani constipați de prea multă mîncare și alcool, în timp ce în anii trecuți, doctorii nu mai pridideau să facă spălături stomacale nesătuilor.
Așadar, iată că se poate! Om fi devenit vegetarieni? Om fi renunțat la bunătățuri? Om fi renunțat la sărbători? Parțial adevărat. Sau, altfel spus, cînd va renunța românul la zilele libere și la prilejurile de a băga la „ghiozdan” cît nu poate duce, înseamnă că e rău de tot.
Cam asta s-a întîmplat acum. Cîțiva băcăuani întrebați de ziarul nostru, săptămîna trecută, dacă își permit toate cele cuvenite pe masa pascală au ridicat din umeri sau chiar au lăcrimat la amintirea ouălor roșii și a mielului de altă dată. Indicatorii economici prezentați optimist și „prietenos” de conducătorii noștri nu au reușit nici să ieftinească, nici să înmulțească ouăle, mielul sau cozonacul, așa că am auzit de invenții culinare ca pe vremea prafului de ouă al lui Ceușescu, atunci cînd creveții erau la putere, doar ca să arate ca bucatele tradiționale. Cineva spunea că bine ar fi ca omul să mănînce doar de Paște și de Crăciun. Numai că asta ar fi fost valabil pînă mai acum cîțiva ani, cînd omul ieșea sătul din sărbătoare. Acum, am luat mielul mot-à-mot, așa că mulți dintre noi și-au făcut cruce de mulțumire dacă au fost invitați pe la vreo masă mai bogată decît au avut acasă.
Fericiți au fost cei care au primit ceva prime de Paște de la fabricile și uzinele în care robotesc. Unii bonuri de masă, alții bani, nu prea mulți, alții produse. Din categoria ultimilor, l-am auzit comentînd pe unul care reproșa că patronatul i-a dat cadou ciorbă de burtă la conservă. Cred că avea dreptate să fie nemulțumit, mai ales că omul zicea că nu înghite decît ciorbă de burtă de la nevastă, chiar dacă asta de la cutie era dreasă și doar trebuia încălzită. Dar m-am îndoit de caracterul omului cînd am auzit tot de la el că a mai primit, pe lîngă conservă, și niște kaiser, „dar cam gras, așa că l-am dat la niște amărîți. Luați, bă, să aveți și voi!”. Așa a zis, suficient și sigur că și-a deschis poarta spre Rai, muncitorul care a primit pomană kaiser prea gras, și care povestea astea în autobuz, să-l audă lumea.
S-a simțit, totuși, că a fost o mare sărbătoare, ca o prăpastie între ce a fost rău și ce va fi bine, așa cum cred că și-au promis în bărbi baronii, cînd au stat cu țestele sub patrafirul popii, în sufrageriile vilelor. Dar, fiindcă tot a trecut postul și sărbătoarea, să o zicem pe șleau: pă naiba! Pentru ei nu s-a întîmplat nimic, vin alegerile, se revarsă budele, începe mînjeala. Tot ce au mărturisit, tot ce au îngînat la biserică sau în fața grătarului nu valorează nici cît o ceapă degerată. Deocamdată e încă liniște, dar stați puțin, să treacă mahmureala. Pregătiți-vă pentru ce e mai rău, dar mai ales rugați-vă să se trezească, într-adevăr, din mahmureală. Ceea ce ne dorim și nouă, tuturor, fiindcă nu am auzit de nici o mahmureală care să dureze mai mult de 14 ani, cum a durat la noi, și care trebuie rezolvată cumva.
Lasă un răspuns