EDITORIAL Nu mai avem nimic sfînt

Eduard ADAM

Am trăit s-o aud și pe asta: că un preot și-a dat jos sutana și a început să care pumni în stînga și-n dreapta pentru a-i „liniști” pe enoriașii neascultători. Știu, pare greu de crezut, dar despre o astfel de întîmplare vorbeau ieri, cu mare patos, localnicii din satul Fîntînele. Unii oameni s-au plîns că preotul cu pricina n-a avut nici cea mai mică jenă și că nu s-a sfiit să recurgă la violență fizică taman în curtea bisericii. C-o fi adevărat, că nu, sînt alții în drept să stabilească. Însă e cert că ceva a fost, mai ales că enoriașii sînt atît de porniți. Și unde mai pui că tot acest circ se petrece chiar în „casa lui Dumnezeu”, acel loc în care, fiecare dintre noi am fost învățați ca, atunci cînd îi pășim pragul, să uităm de patimi, de intrigi și să încercăm, atît cît ne stă în putere, să fim mai buni.

Că spiritele în satul Fîntînele sînt mai mult decît încinse o dovedește ceea ce s-a întîmplat în week-end. Este greu de bănuit măcar că simpla schimbare a unui preot poate duce la lupte fizice, dar uite că se ajunge și aici. O parte din vină o poartă chiar oamenii bisericii, că nu știu să aducă liniște printre enoriași. Pînă la urmă, că sînt mutați dintr-o parohie în alta, că altcineva le ia locul fie și după zeci de ani de slujire a acelei comunități, nu mai contează. Oamenii aflați în slujba lui Dumnezeu trebuie să treacă peste propriile interese și să aducă liniște și acolo unde se duc, și acolo de unde pleacă. E mai important acest lucru. E însăși misiunea lor. Se pare însă, că toate astea sînt bune de predat la școlile de popi, fiindcă atunci cînd trebuie să se apropie de oameni, să-i facă să fie mai buni, fețele bisericești eșuează lamentabil.

O vină o au și mai marii de la Episcopie, fiindcă, după mine, toate schimbările care se fac trebuie să țină seama și de nevoile și voința enoriașilor. Nu-i cred că este firesc să aduci în sînul unei comunități un preot pe care norodul nu-l vrea. Mai ales că menirea lui este să aducă pacea în sînul acelei comunități, oricît de mică sau de mare ar fi ea. E important punctul de vedere al oamenilor, iar cei de sus trebuie să țină seama de el. Iar cînd simpla nominalizare a unui alt preot iscă atîtea dispute, cred că e indicat ca decizia să fie bine cîntărită înainte de a fi pusă în practică.

Nu spun că peste tot preoții își fac de cap, bat enoriașii și-i tratează nepoliticos. Ba, dimpotrivă! Și o bună dovadă că cei mai mulți oameni ai bisericii au știut să și-i apropie pe enoriași o dovedește încrederea pe care românii au avut-o de-a lungul timpului în cei aflați în slujba lui Dumnezeu. Cred însă că astfel de episoade, fie ele și izolate, pot aduce o gravă atingere acestei instituții. Că munca de zeci și sute de ani are de suferit, iar o pată de acest gen cu greu se șterge. Și e păcat, pînă la urmă, pentru noi ca oameni să călcăm în picioare și puținele lucruri neprihănite care ne-au mai rămas.