Ovidiu PAULIUC
Somnul este o chestiune absolut profundă la români. Este analizat și experimentat în toate împrejurările, la orice oră din zi și din noapte. De exemplu, s-a calculat chiar că, pînă și atunci cînd își face somnul de frumusețe, fotbalistul Mutu cîștigă cîteva zeci de milioane doar fiindcă freacă banca de rezerve cîteva ore pe zi. Somnul este parte integrantă a democrației noastre șovăielnice și realitatea este că mai toată lumea cîștigă bani dacă trage la aghioase. Statisticienii ar putea face și aici un top al cîștigurilor, pe care, eventual, l-am putea citi apoi în revista „Capital”.
M-am întrebat de multe ori de ce rîvnesc atît de mult unii tovarăși să ajungă consilieri locali, primari, parlamentari sau chiar mai mult. Naiv, încerc să găsesc și alte răspunsuri decît acela al interesului personal. Că, vorba aia, de-acum e știut că o investiție de cîteva zeci sau sute de milioane aduce locul eligibil, urmează recuperarea banilor în primele luni de mandat, după care încep acumulările. Și ce acumulări! Așadar, la ce rîvnesc, de exemplu, acei mărunți consilieri aleși de o comunitate, în afara facilităților pe care singuri și le acordă? Se adună prin ședințe, își dau importanță cu mapa sub braț și ochelarii fini pe vîrful nasului, funcția atrage mîndria nevestei și a copiilor printre colegii de școală, invidia tovarășilor de șpriț, a vecinilor de bloc, iar mai tîrziu, a celor de vilă. Pe la țară, nu atrage, în general, decît indemnizația, care înseamnă acolo un venit onorabil, în timp ce la oraș e doar un bacșiș, raportat la posibilitățile oferite de poziția socială.
Să ne aducem aminte de vechiul Consiliu local al Bacăului. Nu a fost decît o adunătură tristă, cu singura misiune de a vota orbește. Aproape toate dintre puținele inițiative pe care le-au avut consilierii au fost în folosul regimului de atunci, pentru că ar fi bătut la ochi ca liderul să centreze și tot el să dea cu capul, deși s-au mai văzut și acrobații de astea. Și ei, dar și mulți alți aleși, bat apa în piuă cu grație, așa cum, dacă extindem scara, știm că fac și bufonii din Parlament, recunoscuți pentru rezistența de a dormi atîtea ore la rînd în fund. Profită că sîntem ignoranți și nu îi tragem de urechi cînd își bat joc de banii noștri, drept pentru care și-au tras un sediu nou, de cinci sute de miliarde de lei, pensii și alte facilități cît pentru trei-patru vieți și un ceas elvețian, atomic, cu precizie de milisecundă și cuc mut.
Din ciclul „dorm, deci exist”, ieri, la Bacău au poposit patru secretari de stat, funcționari plătiți din banii noștri. Curioasă capabilitate, dar au mers, au vorbit, au opinat, în timp ce pînă și papucii le-au dormit în picioare. Pentru că altfel nu se explică de ce nici măcar ei nu au fost prea coerenți în a detalia motivele vizitei, întinsă taman pe o lună de zile. După cum vorbește lumea, au venit aici, pe sandvișuri și apă minerală din frigiderele noastre, pentru a rezolva, a drege, a întoarce lumea cu dosul la soare, pentru a arăta că partidul poate ce n-a putut patru ani, că este încă viril.
P.S. După cum s-a culcat fiecare ultima oară, acum e ori dimineața, ori după-amiaza, ori seara. Oricum, tuturor le urez să se mai și trezească. Și mai ales celor care dorm cu gura căscată și visează că „Ziarul de Bacău” a ajuns pe mîna lui Hrebenciuc și Iacobov. Nu ne-a vîndut și nu ne-a cumpărat nimeni, nu ne-a dat nimeni peste nas, nici la țurloaie, nici sub centură. Am rămas pe picioarele noastre, cu spinarea mai dreaptă decît a lor. Probabil că și-ar fi dorit cei doi să aibă o asemenea echipă precum cea de la „Ziarul de Bacău”, dar nici nu au demonstrat că merită și nici nu au cum să o facă. Și cum patronul nostru e precum angajații, nici el nu și-a încovoiat spinarea pentru un contact de afaceri cu solii lui Năstase. Și încă una: monstrul care a lansat zvonul că „Ziarul de Bacău” va rezolva criza media PSD la Bacău este, cu siguranță, rodul somnului rațiunii.
Lasă un răspuns