Ștefan RADU
Chiar dacă mai sînt două luni pînă la momentul de vîrf al campaniei electorale, în spațiul politic românesc apele se tulbură pe zi ce trece. Mă așteptam ca perioada aceasta să fie un fel de cantonament necesar înaintea intrării în luptă a echipelor combatante. Iată însă că în locul analizelor realizate departe de ochii și urechile jurnaliștilor, principalele partide se manifestă zgomotos, în văzul lumii, atacînd orice mișcă în tranșeele adverse. Că sfaturile consilierilor specializați ori nu sînt ascultate, ori sînt rupte de realitate o dovedesc numeroasele acțiuni controversate, înregistrate de presă pe ambele părți ale baricadei. Cea mai elocventă gafă pare a fi înființarea Uniunii Naționale PUR-PSD. Inițial, s-a dorit restrîngerea spațiului de negociere al Alianței D.A. și transmiterea către electorat a unui mesaj de întărire a pozițiilor partidului de guvernămînt. Numai că socoteala de la partid nu s-a potrivit cu cea din teritoriu. Purii dlui Voiculescu s-au dovedit inprevizibili și indisciplinați. Cîteva organizații județene au trecut în barca opoziției, tăvălugul demisiilor rostogolindu-se tot mai repede de la o zi la alta. Pe de altă parte, chiar și în sînul PSD se aud mîrîituri nervoase cauzate de atribuirea unor locuri eligibile pe listele de candidați noilor parteneri veniți de la PUR. Cu greu se poate da un pronostic referitor la evoluția situației în următoarele săptămîni…
Mai puțin mediatizate, și evenimentele din sînul celorlalte formațiuni importante crează confuzie. Pînă și cel mai stabil jucător de pe eșichier începe să se clatine! Este vorba de UDMR care nu găsește mijloacele eficiente pentru a evita scindarea electoratului propriu. Radicalii maghiari au devenit cei mai acerbi critici ai actualei conduceri a Uniunii și vor să aibă proprii candidați pe liste. Numai că Marko Bello nu este dispus să cedeze puterea și le cere să devină membri disciplinați ai UDMR. Dacă vor intra două (sau mai multe) formațiuni maghiare în competiție, atunci nu este exclus ca nici una să nu intre în Parlament. Astfel, toate negocierile PSD-UDMR sau Alianța D.A. – UDMR privind o eventuală colaborare la guvernare devin inutile, ba chiar pot prejudicia imaginea celui care se tîrguiește cu ungurii…
În tabăra liberalo-democrată lucrurile se mișcă foarte greu. De vreo săptămînă sîntem amenințați că programul de guvernare stă să vină… Nici listele de candidați nu au fost definitivate deoarece mereu mai apare cîte un criteriu de selecție. Electoratul nu a primit oferta și – deci – nu prea are de unde alege. Aud din ce în ce mai mulți oameni că îl vor vota pe Vadim. Opțiunea lor este justificată tocmai de lipsa de ofertă din partea celorlați combatanți. Românii s-au săturat să vadă aceleași figuri la televizor, să asculte aceleași promisiuni mincinoase și vor un suflu nou. Dar de unde? Partidele de buzunar se manifestă precum cluburile de frustrați, semidocți, grandomani care cred că pot cumpăra cu bani și inteligență, și respect. Alți pretendenți sînt atît de necunoscuți și de șterși încît îți taie orice chef de a miza pe ei. Și atunci privirea se agață de PRM, un partid important ca mărime (chiar dacă a ratat alegerile locale), neverificat la guvernare, cu un discurs populist-justițiar care dă bine la urechile alegătorilor (însă absolut irealist), cu cîteva personalități destul de vizibile. Cei care acum prezic pierderea de viteză a PRM cred că se înșeală. Dacă PSD și Alianța D.A. nu iau în calcul lehamitea electoratului, s-ar putea să experimenteze pe propria-i piele zicala „Cînd doi se ceartă, al treilea cîștigă!”… Pierderea – în schimb – pentru România va fi incomensurabilă, existînd riscul să intrăm într-o criză de credibilitate externă precum Austria în urmă cu cîțiva ani. După atîta tranziție chiar că nu mai avem nevoie de încă un mandat de bîlbîieli politice!
Lasă un răspuns