Ovidiu PAULIUC
Politicianul, prietenul de încredere al omului, a ieșit din hibernare, chit că e toiul verii. După ce a dormit prin ședințele legislative patru, opt sau 12 ani, după cum l-a ținut punguța cu miliarde, preietenul omului se dezmorțește, își pocnește oasele, își întinde mușchii aproape atrofiați ai minții. Va avea de lucru în perioada următoare. De fapt, va trebui să strîngă provizii, ca să aibă ce suge de sub labă cît va hiberna în următorii patru ani. Acum, însă, politicianul transpiră, se zbîrlește, vociferează, se încruntă, acționează. Vrea să facă mult bine omului, dar nu îi iese mai nimic.
Ferice de pensionari în acest an, că doar și ei sînt oameni aflați acum în grațiile politicianului. Pensii majorate cu vreo două kile de porc, medicamente aproape gratuite, verificări gratuite la centralele de apartament, gratuitate gratuită, vorbe gratuite… Nici în Hawaii nu-i așa bine, că noi avem rechini mai mari ca acolo. Deunăzi, cîțiva pensionari se înghesuiau la Oficiul 3 să își ia bănuții de pensie. Funcționara nu prea avea numerar, drept pentru care le oferea bătrînilor, doar celor care doreau, și cîte un săpun. Ce poate face cu săpunul un pensionar care nu are nici ce mînca și nici bani de medicamente? Nimic, fiindcă nu are bani nici de funie. Mă scuzați, dar la asta m-a dus gîndul cînd am văzut bătrînul cu haine ponosite întinînzînd mîna uscată și tremurîndă spre cele cîteva sute de mii de lei pentru un trai „decent” timp de o lună, bani peste care trona, complice, săpunul.
Ai spune că politicianul face pe dracu’ în patru să îi fie bine omului. Se poartă la ploveraș și cămașă descheiată, bea bere la terasă, cot la cot cu muncitorul, și-a trimis badigarzii cu trei pași mai în spate, vorbește degajat despre probleme arzătoare, zîmbind larg, a liniște și bunăstare. Își lansează candidatura în aer liber, în natură, eventual învăluit în fum de grătar. Adversarul său, celălalt politician ieșit din hibernare, se dă și el de ceasul morții să facă bine omului. Mai mult chiar, se ceartă aprig de la locurile eligibile, strică prieteniile și amenință unitatea partidului, că nu mai știu săracii cum să ajungă mai repede în fruntea țării, să își sacrifice familia și traiul tihnit pentru a face bine celorlalți.
Acum tragem linie, adunăm și mai constatăm o dată, de parcă nu ar fi fost de ajuns, că politicienii sînt cele mai prost văzute viețuitoare de pe la noi, iar dormitorul lor, Parlamentul, nu inspiră aproape nici o încredere omului. Se apropie alegerile și zău că nu trebuie să ne enervăm cînd îi auzim vorbind despre bunăstare și creșterea evidentă a nivelului de trai. Detașarea e cea mai bună pilulă de cap în această perioadă, pentru că în întrecerea lor furibundă pentru bunăstarea celorlalți, doar ei au de cîștigat. Vorba aia scorțoasă: și-au dorit mai mult victoria și au crezut în șansele lor.
Lasă un răspuns