Ovidiu PAULIUC
PSD a făcut-o din nou lată, adică a mai înșelat o dată speranțele multor români. Nu mai vorbim despre sănătate și altele asemenea, ci despre problema stagiului militar obligatoriu, la care, conform noii Constituții, ar fi urmat să se renunțe. Cel puțin așa au trîmbițat cei care au promovat constituția, iar măsura a fost intens mediatizată în zilele premergătoare referendumului. De altfel, se pare că a fost și cel mai bine înțeleasă prevedere nouă și pe gustul tuturor celor cărora arcanul li se învîrtea deasupra capetelor. Așa că, uitînd chiar și de tombola cu televizoare, o mulțime de băcăuani s-au dus la urne și au votat favorabil, în ideea că se vor scăpa pe ei înșiși sau pe copiii lor de cătănie.
Numai că, pentru a fi pusă în practică, măsura din Constituție mai trebuie parafată cu o lege organică, de care însă politicienii, dacă nu au uitat de tot, nu o vor consfinți așa cum și-a dorit tot electorul. Mai exact, este vorba despre proiecte de legi la care muncesc, în paralel, Ministerele Apărării și cel de Interne, privind pregătirea populației pentru apărare, din care reiese că armata va rămîne obligatorie încă multă vreme de acum încolo. Sau, cel puțin pînă cînd România va fi suficient de înstărită încît să își permită o armată de profesioniști, și nu doar echiparea cîtorva detașamente de militari care își dau viața la mii de kilometri depărtare, de dragul americanilor și a unor avantaje ipotetice. Ce-i drept, proiectul de lege prevede mai multe forme de desfășurare a stagiului militar obligatoriu, dar nu vorbește nicăieri despre voluntariat. Dacă nici așa nu ne convine, putem scoate din buzunar bani buni, de ordinul a 15 salarii medii brute, și am uitat de pușcă. O sumă care însă este un vis pentru cei mai mulți dintre noi.
Așa că, deocamdată, vom rămîne cu aceeași armată, formată din răcanii care nu își permit să plătească șpăgi, labili psihic, analfabeți, la care sergentul va urla cît îl țin bojocii și îi va pune să plimbe valizele de lemn pe sub paturi sau să spele veceurile cu șireturile de la bocanci.
Din păcate, în spatele fireturilor aurite și a declarațiilor sforăitoare legate de integrare euro-atlantică, armata la români încă se mai desfășoară după reguli arhaice, amintind de oastea care a „luptat” la săpat canale, la cules recoltele sau care mai luptă încă la ridicat vile de ofițeri prin zonele pitorești ale patriei.
Tineretul, în primul rînd, știe toate aceste lucruri și ar face pe dracu’-n patru să scape de cătănie. Partidul a mizat pe acest lucru, aparatul de propagandă și-a făcut datoria, iar o mulțime de viitori răcani au votat Constituția cu gîndul la liberarea anticipată. Rămînem însă cu o armată bazată pe arcan și aceleași vorbe goale ale aparatului de partid. O armată de profesioniști ar fi binevenită, este absolut necesară și am putea fi mîndri cu adevărat de oastea țării, dar costurile sînt peste puterile noastre. Intrarea în NATO ne va prinde cu aceleași efective de soldați stresați, prost îmbrăcați și prost hrăniți, unii dintre ei chiar cu gîndul la sinucidere, cu prea mulți comandanți opaci și cu ochii holbați la condițiile și tehnica de luptă din trupele aliate.
În curînd, se vor împlini 14 ani de la Revoluție. Eram militar în termen în zilele acelea și aveam un prieten, unul Luță, din Rădăuți. Șapte gloanțe au trecut prin el în timp ce păzeam împreună un obiectiv, în noaptea de 22 decembrie, și nu se afla decît la trei metri de mine. Știți cine l-a împușcat? Tot un soldat ca și noi, vecin de dormitor, care a primit un ordin stupid, de la un plutonier infinit de stupid. Cam tot așa s-a întîmplat acum 14 ani și la București, și la Sibiu, locuri în care am avut prieteni soldați care mi-au povestit lucruri incredibile. Toate astea mi-au format despre armată, mie personal, imaginea de haos. În plus, din folclorul de cătănie este clar că obiceiurile de atunci, din dormitoarele și lavoarele soldaților, au rămas și vor rămîne cam aceleași. O știu inclusiv cadrele de conducere din Armată. O știu și răcanii, și părinții lor, și mulți alții care au votat noua constituție numai ca să scape de armată și de riscurile de acolo, care nu au nimic de-a face cu bărbăția. Numai că PSD-ul ne-a băgat pe gît încă o gogoașă, iar mulți dintre noi s-au fript.
Lasă un răspuns