EDUARD ADAM
Reforma din sistemul sanitar ne duce pe noi, oamenii de rînd, din rău în mai rău. Birurile pentru Sănătate rămîn la fel de mari. Nu s-a gîndit nimeni pînă acum să micșoreze contribuțiile cetățenilor. S-a umblat la altele: s-a redus numărul de paturi din spitale, au fost comasate unele secții cu același profil, ori au fost dați afară medici, asistente și infirmiere. În ce-a mai constat pînă acum reforma? Banii de medicamente s-au împuținat, pentru că s-au gîndit niște specialiști că oamenii se îmbolnăvesc la comandă. S-au diminuat sau au rămas la cifre incredibil de mici sumele alocate spitalelor pentru cheltuielile cu bolnavii internați. Care au fost urmările?
S-a ajuns ca în spitale bolnavii să doarmă cîte doi sau trei în pat. Urlă medicii șefi de secții că nu mai au unde să doarmă pacienții. Bolnavii care s-au mai înzdrăvenit puțin sînt trimiși să doarmă seara acasă, ca să-i lase pe cei abia veniți să stea omenește. Sînt secții în spitale care nu au asistente sau infirmiere suficiente. Cînd aude că un bolnav strigă de durere, infirmiera lasă baltă găleata și teul și fuge la capul bolnavului. Iar dacă nu i-a băgat de dimineață 50.000 de lei în buzunar, așteaptă ca o altă colegă mai „sufletistă” să facă acest gest. Banalele medicamente au devenit o adevărată obsesie pentru români. Se așează bătrîni, femei cu copii la rînd de la patru dimineața. Își iau scăunele de acasă și merg la ușa farmaciei pentru că medicamentele sînt puține. Dacă nu prinzi în primele trei, patru zile ale lunii, ești condamnat să mai aștepți o lună. Unii mor așteptînd. Doctorii îți fac injecții de cîți bani le-a dat Casa de Asigurări. Dacă boala nu a cedat, scoți bani din buzunar. Altfel, depășește plafonul și riscă să facă pușcărie. Mîncarea dată de spital seamănă cu niște lături. Dacă vrei să nu dai în altă boală, rogi familia să vină cu totul de-acasă.
Asta e adevărata reformă din sistemul sanitar. Cei care au trecut măcar o dată prin spital cunosc tristul adevăr. De colapsul sistemului sanitar sînt conștienți și cei care îl conduc. Dar nu dă bine la imaginea partidului care i-a pus în funcții să recunoască dezastrul. Și-atunci îți bagă sub nas niște cifre care nu spun nimic, doar se prefac interesați de probleme și promit că la rectificarea următoare de buget, care de multe ori nu mai are loc, vor înlătura neajunsurile. Povești. Lucrurile merg din rău în mai rău.
Acum două zile, un băcăuan a fost prins că a fabricat și vîndut niște microfoane cu emițător. Au început să curgă faxurile la redacție de la instituții cu rol de control. Microfoanele cu pricina, pe care le găsești la orice magazin de specialitate, au fost folosite la ascultarea unor convorbiri telefonice. Sau, mă rog, „există indicii” că așa s-a întîmplat. S-a atentat la siguranța națională, statul român a fost în pericol. O fi așa, nu știu! Dar parcă mai grav pentru siguranța acestui popor mi se pare dezastrul din sănătate. E cumplit că o nație întreagă are sănătatea șubrezită. Decît ascultarea unor convorbiri, mi se pare cu mult mai grav că mamele se duc la farmacii cu copiii bolnavi și pleacă fără medicamente. Că nu sînt locuri în spitale, că pentru o fașă și o banală aspirină scoți bani din buzunar. E de-a dreptul cinic să auzi că vîrstnicii nu mai primesc proteze auditive pentru că nu sînt bani. Sînt luați din nou toți la control, iar cei care mai au șanse să audă cu un aparat auditiv, îl primesc. Ceilalți sînt condamnați la surzenie veșnică. Recunoașteți sau nu, acesta e, domnilor, adevăratul atentat la siguranța națională.
Lasă un răspuns