Florin POPESCU
Sechelariu pleacă din PSD. Și nu oricum, ci cu scandal. Ba onoarea, ba clondiru, ba nu-mai-știu-ce i-au rămas nereperate. Fostul primar acuză acum pe toată lumea, mai puțin pe Adrian Năstase, semn că la vînătoare se leagă prietenii mai trainice decît în iatacuri partinice. De fapt, omul e dus din partid încă de după alegerile pierdute la scor. De atunci a anunțat că pleacă și nimeni nu s-a gîndit să ceară dovada demisiei. Proba a venit abia ieri, cu data de ieri, cînd Sechelariu a semnat în fața ziariștilor o hîrtie către Năstase, să știe și acesta că s-a mai dus unul. Nici nu mă gîndesc să iau partea PSD-ului – chiar ar fi o noutate – dar nu pot să nu constat că abia în pragul ușii de la partid s-a apucat Sechelariu să cîrtească împotriva grupului Hrebenciuc&Co. Pînă acum, fostul primar n-a văzut că ceva nu e-n regulă în PSD. Corupția social-democraților de la putere i-a explodat în față abia după ce s-a văzut fără scaunul de la Primărie. Dacă e adevărat că Hrebenciuc i-a furat 10.700 de voturi în 1992, ce naiba o mai fi căutat Sechelariu după aceea în PSD?
Am fost unul dintre foarte puținii ziariști care, la miezul nopții dintre anii 1999 și 2000, au fost de față la reînscrierea lui Sechelariu în PSD (fost PDSR). Am petrecut ora 12.00 la cumpăna dintre ani convorbind despre ce, cum și cît va fi fost prin PSD, după noua achiziție. Tare mîndru mai era atunci Viorel Hrebenciuc de achiziția lui. Deh! urmau alegerile și PSD ar fi pierdut lamentabil, pentru că Sechelariu – independent încă – le luase tuturor fața, cum se spune. I-o fi părut rău, nu i-o fi părut rău, după aia, eu n-am cum să știu. Certe sînt zvonurile că, de fapt, pe Sechelariu l-ar fi „executat” Iliescu, folosindu-se de mîna sa de încredere, Hrebenciuc.
Nici n-ai fi zis că Sechelariu e un disident în PSD, așa cum vrea acum să se afișeze. Zice că e supărat pe Hrebenciuc deoarece acesta n-ar fi promovat tineretul. Evident, tineretul agreat de fostul primar, că altul nu era bun. Era stricat. Spune că tinerii au fost impuși pe listele PSD cu forța, în ciuda opoziției condamnabilului Hrebenciuc. Vom vedea acum, cît de curînd, funcție de cîți tineri îl vor urma pe fostul primar la noul său partid. Sechelariu crede că în urma sa se va forma o coloană de ex-pesediști, dornici să se arunce în focurile creației unui nou partid. Nici doctrinele nu sînt prea îndepărtate. Ce mi-e social-democrație, ce mi-e creștin-democrație. Tot una-i, în politica de pe la noi. Ce importanță mai are diferența din sondaje! Sechelariu va încerca să aducă plocon noii sale iubiri pesediști reformați la școala creștin-democrației originale de tip Becali.
„Am nevoie de imunitate parlamentară”, a spus ieri, vizibil odihnit, Sechelariu. Era evident că i-a mai trecut supărarea pe pierderea alegerilor. Dar nu de tot. Nu mai e supărat pe oamenii care nu l-au mai vrut. A găsit vinovatul: presa. Logic, nu? E cam ca treaba aia cu paiul din ochiul altuia… Și chestia cu imunitatea m-a amuzat. Auzi! Ca să poată vorbi. Ca și cum pînă acum n-ar fi avut pe unde să-și arunce părerile. „Am foarte multe de spus”, mai zice omul. De ce abia acum, zic eu. De ce tocmai acum, cînd a pierdut partida, iar pînă și mîrțoaga și-a aruncat călărețul din șa? Simplu. Din lașitate. Vorbește abia acum, cînd nu mai are nimic de pierdut. Sau, poate, de-aici încolo e în pericol să piardă totul? Cine știe. Ei cu ale lor.
În aceste zile, mare fierbere pe la PSD, pe la sedii. Să meargă cu Sechelariu, sau să stea liniștiți? Grea întrebare. Pe mulți i-a promovat chiar Sechelariu, dar nu la fel de mulți vor să se aventureze alături de el. Pînă se vor lămuri lucrurile, fostul primar spune că se simte amenințat, dar amenință la rîndul său cu documente. Grea dragostea asta, politică. Pînă la urmă, și onoarea, și clondirul, le reperează oamenii. Că nu ai mereu la îndemînă un dom’ Mitică. Dar, cine știe, după cearta asta, finalizată cu un „să-mi dai scrisorile-napoi”, Sechelariu se va trezi înapoi în PSD, după ce amicul său Becali se va alia cu Năstase. Tot pentru binele poporului.
Lasă un răspuns