Ovidiu PAULIUC
Am primit în ultimele zile două lovituri puternice în plex. Mă refer la noi, ca români, pe care nici Europa și nici America nu mai par dispuse să ne mai tolereze. Prima a fost cea aplicată de cuplul Ooslander-Nicholson, care a cerut, în modul cel mai dur și mai serios de pînă acum, suspendarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, pe motiv de probleme de politică internă și corupție. A venit, ieri, încă o lovitură, din partea ambasadorului SUA, Michael Guest, care a prins drag să ne mai aplice cîte una la bărbie, din cînd în cînd. Aprecierile sale despre ce se întîmplă în România – corupție, reforme alandala, justiție chioară – sînt reale și sînt apreciate ca atare de cei care îl consideră un bun observator al realităților din România, un om care, evident, are mintea aerisită și mentalitate propice progresului. Despre ce consecințe vor avea aceste ultime acuze vom mai avea ocazia să vorbim, deși e greu de anticipat ceva notabil din partea grobienilor de la putere, din gura cărora se aude doar bășcălie.
Problema e că același Michael Guest care înfierează adînc puterea și toate mecanismele aferente, a făcut, nu cu mult timp în urmă, o vizită la Bacău. S-a plimbat noaptea prin centru, iar ziua următoare și-a petrecut-o în habitaclul mașinii și în birourile cîtorva șefi locali. Probabil fiindcă nu a avut timp de analize mai atente, Michael Guest a pierdut esența lucrurilor și a caracterizat orașul, la finele vizitei, ca pe o oază de bunăstare și modernism în România asta mizeră. În concluzie, ori domnul Guest ar trebui să își concedieze consilierii, ori a primit cadou o pereche de ochelari ca să vadă lucrurile în roz și să pună o vorbă bună la Bush despre șefii Bacăului, pentru că, altfel, nu se explică de ce diferențiază Bacăul de restul României. În plus, este ciudată diferența între opiniile lui Michael Guest și ale lui Jonathan Scheele, un ambasador în România al Europei civilizate. Spre deosebire de primul, care a spus că Bacăul nu are egal la chestiuni pozitive, ultimul a declarat, fie și voalat, că și la Bacău se nasc baroni locali.
Păcat că Michael Guest nu a avut timp mai mult pentru a sta la Bacău. Dar ce a omis, totuși, să vadă domnul Guest la Bacău? Să facem comparație între ultimele sale acuzații generale și ceea ce se întîmplă la noi. Așadar, a fost arestat la Bacău vreun corupt la nivel înalt? Nu, și nu putem spune că nivelul corupției la Bacău a coborît pînă la nivelul celui din Danemarca. Avem birocrație? Avem. Avem bășcălie? Cu duiumul. Avem probleme în sistemul de sănătate? Cu sacul. Avem privatizări dubioase? Ar putea umple o gaură neagră. Avem declarații de avere suspect de subțiri în comparație cu opulența afișată? E la modă. Se face abuz de funcții pentru obținerea de avantaje personale? Se poartă.
Domnul Guest nu a văzut, la lumina feerică din centrul Bacăului, că orașul este, practic, sub ocupație. Nu a văzut că este un enorm incubator al corupției, al minciunii, al abuzurilor de tot felul, al sărăciei, al ingineriilor financiare pe bani și bunuri publice, al mentalităților păguboase. Nu a văzut domnul Guest că progresele există la Bacău, dar că numai potentații zilei beneficiază de ele. Că pînă și Cimitirul Eroilor a dispărut de la vedere din cauza cavourilor pe care și le-au turnat unii, pînă în stația de autobuz. Că persoanele incomode puterii, între care și ziariștii, au dosare, ca la Secu’, pe vremuri, și că, din cînd în cînd, mai primesc și cîte o amenințare voalată sau fățișă.
Domnul Guest nu poate fi acuzat sau vorbit de rău, pentru că nu a văzut mocirla mascată de fațadele de mucava ale orașului. Realitățile de la Bacău se văd cam greu de la București, iar americanul e interesat, mai ales, de probleme generale ale României. De ce nu, poate era îndrăgostit în vremea cînd a vizitat Bacăul și nu avea ochi decît pentru flori și fluturi. Să nu uităm însă că Guest este un om politicos, dar a făcut exces de politețe cînd a fost la Bacău. Revenind la fondul problemei, credeți că vreun politician de la putere dă măcar doi bani pe acuzele lui Guest? Ar fi prea frumos, am putea spune că am făcut un pas important spre democrație.
Să nu uităm, însă, ce este mai important. Și răceala europenilor față de noi, și cea a americanilor, în an electoral, maschează, printre altele, un mesaj enunțat de Scheele, chiar la Bacău. Și anume, că sîntem singurii vinovați pentru ceea ce avem, pentru toată mizeria asta, și, de asemenea, că sîntem singurii care avem puterea să schimbăm ceva.
Lasă un răspuns