EDITORIAL Școlari fără școli

Florin CRĂCIUN

A intrat deja în tradiție ca în fiecare toamnă, noul an școlar să înceapă în ziua de 15 septembrie. O zi așteptată mai ales de cei mici, care pășesc pentru prima oară pragul unei săli de clasă, dar și de elevii mai mari, pentru care bucuria revederii cu foștii colegi, după trei luni de vacanță, este fantastică. Singurii care sînt luați pe nepregătite, în fiecare an, de această zi intrată aproape în istorie, sînt reprezentanții autorităților locale. Și chiar directorii instituțiilor de învățămînt. Mai sînt doar două săptămîni pînă la primul sunet de clopoțel și multe dintre școlile din județ arată ca în vară, cînd au fost părăsite de elevi. Acum, cînd le-a ajuns cuțitul la os, fiecare dintre cei responsabili cu inaugurarea noului an de învățămînt încearcă să găsească fel de fel de scuze.

Aproape toți dau vina, tot ca în fiecare an, pe lipsa banilor. Primarii noi aleși spun că au avut parte de o moștenire grea din partea vechii administrații, care a lăsat primăriile cu vistieria goală, în timp ce directorii de școli spun că nu sînt ajutați de la centru. Adică de la inspectorat. Un alt motiv, care a picat ca o mană cerească peste cei însărcinați cu curățenia din școli, îl reprezintă calamitățile care s-au abătut asupra județului în ultima perioadă. Fie că au fost loviți sau nu de furtuni, mulți directori de școli și primari spun că nu pot preda sălile de cursuri la cheie pe 15 septembrie deoarece ploile au deteriorat tencuiala sau au smuls, pe alocuri, acoperișurile.

În fond, cine mai stă acum să umble din comună în comună, ca să verifice cele spuse. Sînt însă cazuri în care cei care au luat destinele școlilor în propriile mîini au fost chiar femeile de serviciu. La Livezi, de exemplu, îngrijitoarea școlii din comună a muncit singură, de dimineața pînă seara, pentru ca să nu-i fie rușine cînd se va trezi cu cei mici la poartă. În alt caz, oameni cu suflet și-au pus casele la dispoziție și le-au transformat în școli, numai pentru ca cei mici să nu aibă de suferit. În toate cazurile a fost vorba de oameni pentru care puterea de convingere sau cea a banului a contat prea puțin.

Este adevărat că profesorii și învățătorii și educatorii au salarii de mizerie și sînt la un pas de greva generală. Dacă stăm bine și ne gîndim, tot la fel de adevărat este și faptul că acest lucru se întîmplă la începerea fiecărui nou an școlar. De fiecare dată, cadrele didactice speră că amenințările lor îi vor sensibiliza pe guvernanți, care vor mai da drumul cîtorva arginți din pungă. Tot circul va dura, așa cum ne-am obișnuit, pînă în preziua de 15 septembrie, cînd cadrele didactice vor acorda un armistițiu și vor începe școala.

Același imobil, vechi de cînd lumea, cu băncile scrijelite de generații și generații de elevi, cu aceeași tablă crăpată și cu aceeași pereți plini de igrasie, îi va găzdui încă o dată pe elevii cu obrajii plini de emoție și pe mentorii lor, îmbrăcați în straie de sărbătoare. Și în acest an, primele săptămîni vor fi de acomodare, timp în care elevii își vor aranja singuri sălile de clasă și părinții vor cotiza din greu la fondul școlii. Singurii care nu se vor întreba cum de a trecut atît de repede vara vor fi doar elevii, pe care nici un început de an școlar nu-i prinde nepregătiți.