Eduard ADAM
În ultima vreme, nu aud decît de sondaje de opinii, de alianțe, de alegeri care ar trebui să se organizeze mai repede decît era stabilit. Deschid radioul, iar în urechi îmi sună că premierul consideră că alegerile de anul viitor…. Dau drumul televizorului și știriștii mă bombardează cu un ultim sondaj care arată că, dacă mîine ar începe lupta pentru fotoliul de la Cotroceni, candidatul nu știu cărui partid s-ar situa pe locul…. Dimineața, cînd mă așez la birou, din primele pagini ale ziarelor aflu că, la viitoarele alegeri, PSD vrea musai să impună acel cod de conduită electorală, fiindcă la anul….
Pînă la alegeri mai e măcar jumătate de an. Și, după știința mea, cam cu vreo lună înainte de „eveniment” ar trebui să înceapă nebunia. Acuze, campanii denigratoare, oferte generoase de bani, ulei și zahăr în schimbul voturilor, toate astea ar trebui să ne fie urlate în urechi atunci, nu acum. Politicienii noștri, însă, au pus, se pare, încă o dată căruța înaintea boilor. Nu mai au răbdare. E vorba de viitorul și bunăstarea lor, așa că legea e bună de aruncat la gunoi. Campania a început pe față și, cui nu-i convine, n-are decît să se prefacă că nu vede ori nu aude.
În tot acest timp, prin țară, pensionarii se împrumută să-și pună murături. De fapt, „sezonul” lor s-a cam dus. Prin octombrie, însă, sute de vîrstnici au dat năvală la Casa de Ajutor Reciproc fiindcă nu aveau bani de un sac de gogonele și castraveți. Jale! Chiar am fost să scriu despre acești oameni. Nu mi-a venit să cred că sute, mii de pensionari din oraș, oameni care au trudit o viață, nu au 300.000 de lei pentru murături. Stăteau la rînd la împrumuturi mai abitir ca pe vremea lui Ceaușescu, la sticla de lapte.
Sărăcia nu i-a răpus doar pe ei. Mai nou, dascălii se împrumută. Da, profesorii copiilor noștri, cei cărora le cerem să nu-și piardă cumpătul, să fie eleganți, decenți, modele pentru cei tineri. Oamenii aceștia se pare că sînt departe de a mai fi așa ceva. După ce le spun la clasă elevilor să creadă în viitorul țării, să nu fugă pe capete în străinătate fiindcă și aici se mai poate ceva, dascălii noștri merg să se împrumute. La CAR-ul din învățămînt profesori și învățători au dat năvală să ia bani. Nu pentru blănuri și concedii de Revelion, ci pentru că nu au bani să-și achite întreținerea. Oameni care au făcut o facultate, au modelat caractere o viață, acum riscă să ajungă în stradă. Salariile sînt jenant de mici și nu le ajung nici pentru mîncare. N-au voie să se îmbolnăvească, dar tot le rămîne întreținerea. Și se împrumută.
S-au împrumutat pensionarii, acum profesorii, cine urmează?! Poate medicii, preoții sau avocații?! E semn că mergem din rău în mai rău. Că munca cinstită nu-ți poate aduce nimic bun în România de azi decît o leafă care să-ți țină mereu trează grija zilei de mîine. Politicienii nu văd însă toate astea. În loc să încerce să schimbe în bine traiul celor care i-au ales, politicienii noștri vorbesc obsesiv despre ce-i doare pe ei, sondaje, alegeri, Putere… Ei trăiesc, în mod cert, în altă lume. România lor nu seamănă nicicum cu România mea sau a voastră. Ei nu se împrumută pentru un sac de gogonele, nici pentru întreținere. O fac pentru concedii în Sardegna și atunci cînd mai cumpără o fabrică. Iar dacă chiar s-au împrumutat, zău nu-i plîng, fiindcă alții sînt cei care „cotizează”….
Lasă un răspuns