Eduard ADAM
Sărbătorile sînt, pentru toată lumea, ceva special. La Crăciun se cumpără daruri pentru cei dragi și se ornează brăduțul, la Paști lumea se pregătește cu mîncăruri felurite pentru a serba Învierea Domnului. Nici 8 martie nu a făcut excepție de la regulă. Pe străzi, prin magazine, prin piețe, agitație mare. Toți vroiau să cumpere ceva ales pentru cei pe care-i au la suflet. În Bacău, forfota cea mare a fost în piețe, pentru că bărbații, mai ales, au vrut să le cumpere flori doamnelor. Florarii au simțit că e momentul propice să facă bani buni și au ridicat prețurile pînă la culmni aproape nerușinate. Oamenii, forțați de împrejurări, au dat banul, fără să mai crîcnească.
Știu, o sa-mi spună orice florar că e doar o zi pe an, că trebuie să-și scoată și ei cheltuielile, deoarece florile nu ajung prea ușor pe tarabă. Perfect de acord, însă teoria e valabilă doar pe jumătate. Garoafe, trandafiri sau frezii pe care acum o zi, două în urmă le cumpărai la prețuri rezonabile, acum le luai la dublu sau peste. Aproape să nu-mi vină să cred cînd, în Piața Mare a orașului, am văzut un buchet mare de orhidee la 750.000 de lei, iar unul mic, chiar prea mic aș spune, la 500.000 de lei. N-aș fi adus subiectul prețurilor la flori în discuție, dacă nu aș fi văzut în piață oameni vociferînd, supărați, pe bună dreptate, că tarifele s-au dublat și că vînzătorii erau de neînduplecat. Nu negociau, fiindcă știau sigur că băcăuanii vor cumpăra. Și, uite-așa, omul, de voie, de nevoie, scotea suma exorbitantă cerută și plătea pentru buchetul dorit.
În lumea civilizată, florile sînt scumpe, oriunde te-ai duce. Tot omul știe asta, iar cel care le primește apreciază, o dată în plus, gestul. Indiferent de ocazie, prețul lor e la fel de ridicat. Însă există și acolo niște limite. La noi, florile au, în general, prețuri rezonabile. În zile ca cea de ieri, însă, toate sînt de lux. Nimeni nu s-a gîndit să pună niște bariere la tarifele maximale. Florarul e stăpîn nu doar pe marfa lui, ci și pe buzunarul nostru. Știu, o să-mi spuneți că nu au obligat pe nimeni să cumpere, că nu le-au băgat mîna în buzunare la oameni. Dar nici nu-i firesc ca un om aflat la un capăt al orașului să fugă kilometri buni cu limba scoasă pînă găsește flori mai ieftine. Și, să fim corecți cu noi, ieri, în Bacău, oriunde te-ai fi dus, prețurile la flori erau peste tot astronomice.
Ce mai, 8 martie s-a transformat într-un prilej de muls bani de la oameni. Bogați, săraci, tineri, bătrîni, toți au plătit, în multe cazuri, cît nu face. Încă o dovadă că la noi, la români, lucrurile merg mereu pe dos. Aici aș vorbi și despre bunul simț al comerciantului. Să cumperi și să oferi o floare ar trebui să fie ceva frumos. Un lucru simplu, dar plin de afecțiune, făcut de oameni pentru oameni. Și dacă și asta a căpătat așa un aer de business cu orice preț, zău nu știu ce ne-a mai rămas.
Lasă un răspuns