EDITORIAL Un an nebun, ca oricare altul…

Ștefan RADU

Un, doi, trei și anul s-a dus! Luni, marți, miercuri și – dintr-o dată – devenim personaje reșapate pentru o nouă piesă pe care ne-o dorim cu final fericit. Așa devenim mai rezistenți la uzura zilnică. Urmează cîteva campanii electorale, un nou cod fiscal valabil doar pînă în 2005, promisiuni, împliniri și dezamăgiri, calamități naturale și week-end-uri liniștite cu cei dragi, adică frînturi de viață normală, așa cum ne-am obișnuit și în anul care – iată – se sfîrșește acum.

Cui îi mai arde, în aceste zile, de comentarii, de analize inteligente, de polemici și dezbateri? Știrile despre vacile care înnebunesc în America, despre cutremurele și atentatele teroriste din Orientul Mijlociu, despre exploziile din China sau despre alunecările de teren din California și nămeții de la Buzău sînt cu atît mai ciudate cu cît sînt transmise pe un fundal muzical cu colinde. Parcă toate s-au adunat acum! Lasăm în 2003 toate micile și marile necazuri pentru a începe noul an mai optimiști. Urmează Revelionul, bucuria de a petrece cu prietenii, cu cei dragi, departe de lumea nebună care umple telejurnalele… Nu mai am nici un chef să scriu, acum, depre politicieni, despre administrație, despre legile haotice. Am fost, zilele astea, la cîteva conferințe de presă și chiar nu este nimic de comentat. Am devenit, cu toții, oameni simpli, preocupați de cadourile de sub brad, de tochitura de pe masă și de minunea zăpezii care a acoperit mizeria de peste an. Generosul buget de investiții de care va beneficia, cîndva, Bacăul este încă departe, Parcul Industrial Hemeiuși rămîne o provocare (plină de surprize) pentru Consiliul Județen, viitorul Mall a înghețat în proiect pînă la lămurirea unor chestiuni de proprietate, iar opoziția se rostogolește fericită pe derdelușul sondajelor de opinie. Toată lumea preferă, în aceste zile, să facă doar bilanțul realizărilor și mai puțin să-și amintească de lucrurile neplăcute. Încă din primele momente ale lui 2004 sînt anunțate măriri de salarii, de pensii, dar și de prețuri la utilități și combustibili. În timp ce scriu aceste rînduri, sună telefonul și cineva mă anunță că astă-noapte a murit tatăl uni prieten. Apoi, nepoata mea mi se plînge că i s-a spart acvariul, iar vecinul meu este supărat că o mașină cu drojdie, în parcare, a boțit portiera minunatului său Wartburg…

Viața se dovedește a fi la fel chiar și în aceste zile cînd ne străduim să nu băgăm în seamă necazurile. Ne dorim (și ne urăm unii altora) un an mai bun, sănătate, portofele pline și satisfacții pentru eforturile noastre. Este firesc! Uităm – poate – că stă în puterea noastră să facem posibile toate aceste proiecte dacă am fi mai înțelegători, mai buni, mai conștienți de comunitatea în care trăim. „Restul e vînare de vînt” – cum frumos spunea un cîntec de prin anii ’60 – și ar fi păcat să irosim minunea vieții pe lucruri inutile. Și pentru că nu are rost să vă răpesc din clipele minunate pe care le datorați celor dragi, astăzi mă mărginesc doar la a vă dori să aveți parte de toate lucrurile bune pe care 2003 nu vi le-a oferit. Să ne reîntîlnim cu bine în 2004!