Ovidiu PAULIUC
Ciprian Pintea a fost un băcăuan care a murit la revoluția din ’89, probabil cu gîndul că o să fie bine în România. Pentru a-i fi onorat, numele i-a fost ulterior împrumutat unei străzi, care marți a fost călcată de unii dintre cei mai scumpi și mai lustruiți pantofi din Bacău. Posesorii lor au fost acolo ca să asiste la inaugurarea străzii. Sînt aceiași oameni care ne spun tot timpul că doctorii nu primesc șpagă în ruptul capului și că în sănătate lucrurile merg ca pe roate, cei care spun că marii datornici la buget sînt executați en-fanfare, cei care anunță zilnic debutul luptei anti-corupție, cei care spun că învățămîntul este la nivel european sau cei care spun că Bacăul însuși este un oraș european, chiar dacă nu este decît orașul cu cea mai inestetică adunătură de construcții fade, orașul cu cea mai slabă identitate culturală sau turistică și cu cel mai puțin spațiu verde dintre toate orașele mari ale Moldovei. Majoritatea lor sînt totuși oameni respectabili, școliți, dar și-au găsit loc printre ei și unii cu trecut dubios, ajunși în scaune ca din neant. Cu toții sînt însă valeți la curtea Regelui și răspund fără ezitare la orice ordin de-al lui. Au cîteva lucruri în comun: primesc salarii din banii noștri, sînt adunați sub umbrela partidului și au fost puși în scaune de același om, care uneori îi pune să cînte și să danseze pentru plăcerea lui.
Au pretenția să aibă imagine fără pată, chiar dacă domeniile în care activează au ajuns în mizerie. Se susțin unii pe alții, ascultă cu nedisimulată atenție discursurile liderului, aproape mereu aceleași, aplaudă regulamentar și stau mai tot timpul cu sufletul la gură să nu deranjeze și să nu fie schimbați. Aproape toți poartă ochelari cu lentile de culoare roz și deschid foarte rar ferestrele, ca să nu simtă mirosul plebei. Unii chiar s-au îmbogățit frumos și discret, au vile cu ascensor și mașini lucioase, din salariul de funcționar public. Alții, au rămas la bloc și înjură doar în cadru intim.
Dacă le tulburi tihna zilei de lucru cu vreun articol „de rău”, sar ca arși. Se pune în mișcare mașinăria, apar reacții virulente de unde nici nu te aștepți. Dai într-o parte și crapă în alta, pentru că între instituțiile publice există legături atît de strînse, încît pe alocuri au ajuns intime. Amenințările cu darea în judecată sau cu refuzul de a mai furniza informații sînt aproape firești. Mai nou, un lider de frunte al județului l-a amenințat prin intermediar pe un coleg de-al meu că pune bătăuși cu bîte pe el.
Mie, personal, toate acestea îmi evocă Sicilia, mai ales că am văzut de curînd pe Discovery un documentar despre structura unei organizații cu rădăcinile acolo. Și ei aveau ochelari roz și mașini lucioase. Și ei foloseau orice mijloc, pentru a cîștiga putere și, în final, bani. Așa cum se întîmplă și acum. Numele lui Ciprian Pintea a fost tîrît în campania electorală și călcat de pantofii cei scumpi și lustruiți ai directorimii cu spinări încovoiate din Bacău. Vreau să spun, călcat în picioare sub noua formă pe care o are, de asfalt nou-nouț.
Lasă un răspuns