Ovidiu PAULIUC
Un spot publicitar intens difuzat la tv și radio ne îndeamnă să visăm continuu, iar ideea indusă este că orice se poate și că un soi de Moș Crăciun va auzi visul și ni-l va îndeplini. Reclama amintește de promovări în funcție, de făcut copii, de patalama de patron etc. Nu spun ei mai multe acolo, dar îmi place să cred că mesajul subliminal al dorințelor acestea lumești este să existe și mediul propice realizării oricăror vise: să nu mai fie corupție, sărăcie, să avem o clasă politică responsabilă, să crească nivelul de trai, să plece hoții ăștia de la putere, să plătim cît consumăm și să consumăm de calitate, lucruri la fel de lumești și normale.
Și că tot veni vorba de consum, nu cred că există un barometru mai precis al revoltei față de servicii proaste, decît această furie de a renunța la sistemul centralizat de încălzire. Un sistem care seamănă cu o mare cîrpeală, căruia îi ies mațele cam la fiecare două-trei săptămîni. Edilii au promis că vor face împrumuturi importante pentru a-l salva, iar promisiunea va fi, probabil, făcută și mai apăsat în zilele premergătoare alegerilor, fără să se spună că toată cheltuiala e tot pe spatele nostru. Numai că, la ritmul în care se taie caloriferele, deja vor fi ajuns toate la fier vechi, iar patronii de remat-uri vor fi noua clasă de îmbogățiți, pînă se va repara toată țevăraia de la CET.
Și tot despre vise: să vezi la bloc vise! Cel mai mare, unanim și de multă vreme irealizabil este visul românului de a plăti exact atît cît consumă. Adică, să aibă un buton pe care să apese el cînd vrea ca să-și dea căldură, apă caldă, apă rece și gaze. Să mai aibă și un „ceas” care să-i indice cît a consumat și să plătească apoi extravaganța de a sta în frig sau de a scoate limba de zăpușeală la el acasă, dacă așa are chef. Și cum să nu visezi la așa ceva, din moment ce există oameni care plătesc zeci de metri cubi de apă lunar, de parcă nu ar locui într-un amărît de apartament de bloc, ci ar fi stăpînii unui cvartal de fîntîni arteziene.
Oricum, noroc mare pe băcăuani că e iarna dinaintea alegerilor și că nu a fost prea grea, că altfel plăteau dublu decît iarna trecută. Așa, diavolița asta de gigacalorie a rămas la același preț ca anul trecut, dar nu se știe ce va fi iarna viitoare, mai ales dacă vor cîștiga tot devalizatorii din tribul PSD, care vor trebui să își scoată pîrleala fiindcă au ținut prețul pe loc de dragul voturilor. Poate așa se motivează și faptul că vor aloca o avere pentru programe sociale, fiindcă o grămadă de români vor trebui resuscitați după ce vor fi striviți de prețurile dezlănțuite.
Indignarea afișată de directorii firmelor de utilități publice în fața valului de debranșări ar fi justificată, dacă nu s-ar ști, de ani de zile, că plătim mult și la comun cantități uriașe de apă, caldă sau rece, și căldură, deși e evident că nu le consumăm. Nu țin minte să fi auzit de vreun control făcut la ordinul edililor sau pe baza reclamațiilor de la cetățean, pentru a fi scoase din facturi pierderile enorme de pe rețelele ciuruite, în care s-au îngropat bani fără nici un folos.
Personal, mă bucur să aud că mii de băcăuani stau ca atleții la start pentru a-și monta centrale termice, imediat ce se deschide sezonul de debranșări. E unul dintre puținele domenii în care omul de rînd a înțeles că așteptarea unor modernizări cu iz electoral nu-și are rostul. Unul dintre puținele domenii în care românul își impune în masă punctul de vedere, ca reacție la o anomalie.
Lasă un răspuns