Educație „la căpșuni”

Ștefan RADU

într-o țară în care învățătorii și profesorii își iau – cîteva luni pe an – concedii pentru a se „relaxa” la muncă în străinătate nu are cum să te mire rezultatele procesului educațional. Deja nu mai sînt distractive citatele de prin lucrările scrise de la examenele de bacalaureat unde Mihai Viteazul este confundat cu Gigi Becali. încet, încet, înțelegem tragismul acestei situații care, pe termen lung, înseamnă falimentul societății noastre. Aduși în pragul disperării după atîtea reforme și modernizări, dascălii elevilor de astăzi nu stau prea mult pe gînduri cînd au de ales între a preda la catedră unor copii cărora nu le arde nici de filozofie, nici de istorie și de a face pe salahorii prin occident. La urma urmei, trebuie să supraviețuiască material… Deja nu mai există vreo jenă în rîndul profesoarelor de a recunoaște că sînt disponibile oricînd să plece ca îngrijitoare de bătrîni prin Italia sau Germania. Unii revin la catedră, mai optimiști, cu cîțiva euro în plus prin buzunare și așteaptă următoarea oportunitate. Este o realitate tristă. O asemenea statistică ar trebui să oblige la demisii importante în ministerul de resort. însă nu înregistrăm vreo reacție semnificativă. Pe cine mai interesează, astăzi, poezia lui Eminescu sau Bacovia dacă din așa ceva nu se scot „bani adevărați”?!

Despre ce sisteme de valori poate să le vorbească un cadru didactic elevilor săi după „o repriză la căpșuni”? Mai are el argumente pentru a-i convinge pe țîncii din fața lui că principiile morale, pasiunea profesională, cultura generală sînt adevăratele valori, mult deasupra trecătoarelor venituri financiare ce îți asigură accesul la o locuință omenească, o mașină mai acătări sau la un concediu în străinătate? Tînăra generație crește într-un mediu în care nu mai contează de unde venim și unde ne-am propus să ajungem peste un deceniu sau două. Doar prezentul este important! Există – din ce în ce mai pregnantă – impresia că tot ce-a fost „înainte” nu contează, ba chiar că este murdar și inutil. Crește o imensă prăpastie între generații, accentuată de frustrările actuale. Sărăcia, lipsa unei competiții reale, pseudovalorizarea din perspectiva socială și profesională se adaugă haosului din administrarea acestei țări în ultimii 16 ani. Indivizi singuratici sau grupuri, toți și-au pierdut răbdarea, au devenit vindicativi, au inventat conflicte sociale inexistente și sînt convinși că au dreptul la un loc mai în față, indiferent de metodele folosite pentru atingerea scopului. Asta au înțeles din școală atunci cînd li s-a oferit posibilitatea de a cumpăra, la colț de stradă, subiectele pentru nu știu care examen, cînd au văzut că profesorii lor nu rezistă la vederea unei bancnote de 200 de euro sau atunci cînd pentru un post de sezonier orice dascăl este gata să lase de izbeliște extemporalele și tezele elevilor pe care îi are în grijă. E o atmosferă de jungă. Fiecare mușcă de unde poate și lovește în concurentul direct cu ce apucă. Instituțiile și-au pierdut credibilitatea, iar în locul lor nu există vreun semn că s-ar pune altceva. Chiar cred că, la urma urmei, este o relaxare să pleci în lume, la muncă, indiferent de efortul pe care vei fi nevoit să-l faci. Merită să transpiri într-o lume normală și să uiți de fariseismul, ura și oportunismul semenilor de-acasă… Educația „la căpșuni” se poate dovedi a fi mai bună și mai de folos decît toate aiurelile contextuale vehiculate în România de astăzi.s-a oferit posibilitatea de a cumpăra, la colț de stradă, subiectele pentru nu știu care exam

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!