Este tînără, înaltă, cu părul lung, cu ochii albaștri pătrunzători și privirea luminoasă, cu picioare lungi și dimensiuni apropiate de perfecțiune. Într-un cuvînt, este frumoasă și ar putea participa cu șanse reale la un titlu de miss. Puțini sînt încă cei care știu că Diana (numele a fost ales întîmplător, pentru că tînăra nu a dorit să-și decline identitatea) ar putea concura fără nici o problemă la titlul de cea mai tînără și silitoare mămică.
Povestea de viață a Dianei pare desprinsă din telenovele. La 15 ani și jumătate, pe cînd era numai în clasa a noua, puștoiaca a rămas însărcinată. Sarcina venea după o relație stabilă în care se implicase cu aproximativ doi ani în urmă. „Știam că sînt însărcinată din prima lună. Vestea a venit la cîteva luni după ce murise mama, foarte probabil din cauza leucemiei. Tata era și el foarte bolnav, avea o tumoare pe creier, nu mai era rațional, avea halucinații, nu mai recunoștea pe nimeni și stătea imobilizat în pat. La mine în familie muriseră mai multe persoane dragi mie. Am fost convinsă că sarcina era un semn de la Dumnezeu că familia trebuia reîntregită și ca fuseseră prea multe tragedii. Cînd eu eram în luna a treia a murit și tatăl meu. Pentru mine a fost o dramă care m-a făcut să iau o decizie în ce privește soarta bebelușului. Nu am vrut să fac o crimă de om și am hotărît să păstrez sarcina”, se confesează Diana. Rămasă singură pe lume, doar cu o soră mai mare, puștoiaca din clasa a noua a luat singură decizia de a aduce pe lume copilașul și a-l crește de una singură. La cîteva luni după ce primise vestea că va fi mămică s-a despărțit și de iubitul ei, preferînd liniștea căminului alături de familia unei mătuși care suplinea dragostea părinților plecați în eternitate. „Nimeni din familia mea nu m-a condamnat pentru decizia de a păstra copilul, deși aveam doar 15 ani. Erau triști din cauză că știau că dacă nu aș avea copil voi avea parte de un viitor mai bun. Am fost, în schimb, oarecum pusă să aleg între a rămîne cu familia sau a pleca cu tatăl copilului. Dacă rămîneam cu tatăl copilului, probabil că el m-ar fi pus să renunț la școală ca să stau cu bebelușul. Ori eu voiam să fac ambele lucruri, așa că am ales varianta de a rămîne lîngă familie și a mă despărți. Oricum, am văzut imediat că ideea de a deveni tătic l-a lăsat rece, pentru că nu conștientiza că un copil are și alte necesități decît cele materiale”, continuă povestea Diana.
A întrerupt cursurile
Eleva care abia deschisese ușile liceului a continuat să meargă la școală. A terminat clasa a noua fără nici o problemă. A început și clasa a zecea, deși era deja în luna a șaptea. A mers la școală pînă mai avea două săptămîni să nască. Fiind slabă, burtica nu era foarte mare, se îmbrăca sport, cu haine largi, astfel că nici profesorii și nici elevii nu și-au dat seama că în numai cîteva zile colega și eleva lor va aduce pe lume un copil. După ce a născut, a stat acasă aproape trei săptămîni, iar la sfîrșitul semestrului întîi a venit revenit în bancă să-și încheie situația școlară. Nu și-a pus nici un moment problema să renunțe la școală, pentru că asta ar fi însemnat că toate planurile ei de a realiza ceva în viață se duc de rîpă. „Cînd eu eram la școală, Gabriel stătea cu sora mea, care învăța după-amiaza. La sfîrșitul clasei a zecea am renunțat la școală, din cauză că băiețelul avea ceva probleme de sănătate. Devenise foarte agitat și nu mai dormeam nopțile, iar la școală mă chinuiam să stau trează în timpul orelor. În plus, notele mele erau mai mici decît de obicei, pentru că nu mai aveam suficient timp să învăț. Aveam media generală aproape de opt, dar era prea puțin, avînd în vedere că acum, la admiterea în facultate, se ia în calcul, așa că am rămas acasă”, motivează puștoaia alegerea de a suspenda temporar cursurile. În plus, în școală se aflase că este mămică, iar diriginta clasei în care a învățat a făcut un întreg scandal.
Mămică, dar și olimpică
După jumătate de an de stat acasă, Diana a revenit la școală, însă a preferat să se mute la altă școală, unde secretul ei nu era cunoscut. A început clasa a zecea la un alt liceu din oraș, și nu oricum, ci în forță. Anul trecut, Diana s-a clasat prima la o olimpiadă județeană la care evaluarea se face la nu mai puțin de patru discipline. A obținut o medie suficient de mare încît să-i permită să participe la olimpiada națională de profil. Unde nu a făcut doar figurație, ci a avut o prestație foarte bună, avînd o medie mai mare de 8,50. Rezultat mai mult decît bun, în condițiile în care contracandidații ei nu aveau altă preocupare decît aceea de a învăța, și nicidecum de a crește un copil. Tînăra căreia nu-i place matematica are note bune și foarte bune la toate celelalte obiecte și este una dintre cele mai bune eleve din clasă. Deși are acasă un bebeluș pe care îl îngrijește singură, Diana și-a menținut și în acest an statutul de olimpică națională. La faza județeană a aceleiași olimpiade, Diana s-a clasat, din nou, prima pe județ. Numai că în acest an ea nu a mai putut să participe la competiția națională pentru care se calificase, dintr-un motiv care i-a lăsat zile înșir fără replică pe profesorii ei. „Cu o zi înainte de a pleca la olimpiada națională, m-a sunat Diana și mi-a spus că nu mai poate să meargă la concurs. Am crezut că este o glumă și am insistat, găsind rezolvări pentru problemele pe care ea le ridica. Atunci a izbucnit în plîns și mi-a spus că băiețelul despre care îmi povestea adesea că îl duce dimineața la cămin este al ei. Am crezut că nu aud bine, așa de șocată am fost, iar un minut sau mai mult nu am fost în stare să scot nici un cuvînt. Mi-a spus că este bolnav și nu are cu cine să îl lase, așa încît am plecat singură la concurs”, povestește profesoara care a pregătit-o pe Diana pentru concursul național.
Responsabilitate de femeie matură
Diana, care a împlinit recent 19 ani, și Gabriel, băiețelul ei care are doi ani și jumătate, locuiesc acum cu două verișoare, una la liceu și alta la facultate, mătușa și unchiul fiind plecați în Italia. Pînă de curînd, faptul că puștoiaca de liceu care este admirată de colegii din școală e mămică a fost un secret. Doar colegii de clasă și cei din cartier, care o vedeau plimbîndu-se cu micuțul, știau că liceeanca a intrat de timpuriu în rîndul mămicilor. De cîtva timp, secretul a fost aflat și de diriginta clasei, avînd în vedere că fata mai lipsea de la școală, cînd băiețelul este bolnav. În plus, se întîmplă destul de frecvent ca dimineața să întîrzie la școală, pentru că își duce copilul la cămin, iar diriginta aștepta o explicație pentru absențele frecvente de la școală. Așa că singura variantă de a rezolva problema era aceea de a spune adevărul gol-goluț, și anume că la numai 19 ani are responsabilitățile unei femei de 30 de ani: crește singură un copil și îngrijește o gospodărie.
Prima problemă pe care a trebuit să și-o pună în momentul în care a rămas singură pe lume a fost aceea de a calcula veniturile și a vedea dacă își poate permite să crească singură copilul, în condițiile în care tatăl, ce nu și-a văzut niciodată copilul, a rupt definitiv legătura și nu mai trimite decît din an în Paște cîțiva bănuți, cît pentru un bax de pampers. „Din punct de vedere financiar sînt oarecum avantajată, pentru că trăiesc din chirii. Eu și sora mea am moștenit de la părinți un apartament și o casă în Bacău, pe care le-am închiriat pentru a avea bani. Sora mea, care e studentă în București, m-a înțeles, și-a luat serviciu, astfel că banii din chirii sînt ai mei. Doar cînd are nevoie urgentă îi mai trimit”, spune mămica de 19 ani. Cît despre gosporie, banii sînt trimiși din Italia de mătușă și unchiul ei.
Demnitate
Diana și-a propus să termine școala și, după un an de pauză, să dea la facultate. „Am socotit că atunci cînd eu voi merge la facultate, băiețelul meu va fi în clasa întîi. Cred că nu există bucurie mai mare pentru un om decît să aibă un copil, așa că nu cred că există un sacrificiu prea mare pentru a-ți vedea copilul crescînd frumos și sănătos. Sînt convinsă că voi putea realiza tot ce mi-ampropus în viață chiar dacă am copil atît de devreme”, se confesează mămica olimpică, care de fiecare dată cînd vorbește despre băiețel ochii i se luminează.
Părăsește încăperea cu capul sus, fără nici o urmă de rușine. Revine în sala de clasă alături de colegi, bucuroasă că în timpul conversației scăpase de ora de matematică. Își face deja programul pentru ziua respectivă: iese la două de la școală, se duce în piață să cumpere mîncare și pamperși pentru copilaș, după care ajunge acasă, unde pregătește mîncare și face curățenie. La patru se duce la cămin să ia băiețelul, revine acasă și după ce îl adoarme pe Gabriel, se apucă de învățat. A doua zi avea teză și trebuia să recitească materia. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns