Elevii de-a XII-a sînt speriați de moarte de proba de sport de la Bac

• mai toți au crezut că această probă va fi trecută cu mare ușurință, dar simularea a demonstrat că nu e deloc așa

Nu demult a fost acea celebră simulare la sport care i-a speriat de moarte pe toți elevii care s-au înscris să dea Bac-ul la educație fizică și sport. Notele au fost atît de mici și cei picați au fost atît de mulți, încît tinerii s-au pus pe treabă. Cei care se gîndeau că bac-ul la sport e floare la ureche și că se ia nota maximă fără pic de efort și-au dat seama că se înșeală. Așa că au început pregătirile. Dimineață de dimineață, în jurul stadionului municipal aleargă grupuri-grupuri, cele mai multe fiind fete, care încearcă să atingă timpii și baremurile impuse de minister. Unii încearcă să-și îmbunătățească săritura în lungime, alții încearcă să scoată timpi cît mai buni la viteză. Curg apele de pe domnișoare care tot timpul liceului au chiulit la greu de la sport și acum au ieșit să se antreneze. Departe de privirile curioase ale trecătorilor, prin orășelul copiilor, elevii de-a XII-a fac genoflexiuni, roata și aleargă încercînd să scoată timpul impus la bac, la proba de viteză. Fețele îmbujorate și transpirate privesc cu groază la cronometrul care se încăpățînează să arate mult mai multe secunde decît și-ar dori tinerii.

Și terenurile de sport ale liceelor și școlilor generale au fost luate cu asalt. Semn clar că simularea de curînd încheiată a izbutit să bage frica în viitorii candidați la BAC. Dacă în alți ani, cînd proba la rezistență era obligatorie, tinerii începeau să facă timp timp, zilnic, ture de teren și erau siguri de reușita lor la Bacă, anul acesta toate probele par să reprezinte un pericol. De aceea, pe iarba de lîngă terenurile de sport, fete și băieți exersează podul, roata și stîndul în mîini. Ce să însemne asta oare? Nimic altceva decît că bac-ul la sport e o probă la fel de importantă ca și celelalte. Și că fuga de la orele de sport în anii trecuți a fost o mare pierdere pentru adolescenți, pe care, însă, abia acum o înțeleg. (Roxana ȘMIL)