Aparitia cartii „Educatia elevilor hiperactivi si cu deficit de atentie” scrisa de dr. Kiergan Egan si de dr. Stefan Popenici a prilejuit un val mediatic impresionant, care a cumulat zeci de articole, stiri despre ce se mai întimpla în scoli, chiar si un clip publicitar, toate alarmate nu atit de ideile de peste ocean, cit de realitatea cu care se confrunta parintii si educatorii, aceea a unui adevarat dezastru educational. România are de doua ori mai multi scolari hiperactivi, care nu se pot concentra în timpul orelor, sunt lipsiti de motivatie si deranjeaza cursurile. Între 12 si 19% dintre copiii de virsta scolara din România sint diagnosticati cu sindromul ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder), dublu fata de media internationala. În America sint diagnosticati doar 5% si tot s-au alarmat. Profesorul canadian a studiat zeci de ani problema si, trecind în noul mileniu, a gasit solutia: educatia imaginativa. Iata ce spune profesorul Kieran Egan: „Educatia imaginativa încearca, de fapt, sa implice imaginatia elevilor în procesul de învatare. Se recurge mult la povestiri, la istorisiri si metafore si, cel mai important, la emotiile elevilor. Profesorii îi fac pe cei mici sa înteleaga ca si matematica, si algebra sau geometria le pot implica sentimentele.” Pentru o asemenea descoperire merita Premiul Nobel! Culmea este ca se gasesc oameni seriosi care se mira tare de asa o desteptaciune si aplica în citeva scoli din România marea descoperire a savantului american (ma rog, canadian). Evident, rezultatul este zero, de aceea unii prefera sa recomande tratamentul medicamentos, chiar cu medicamente folosite în schizofrenie!
Problema este grava, eu însumi am avut un elev care nu putea fi atent nici zece secunde. I-am sfatuit pe parinti sa-l duca la un psiholog, dar au refuzat indignati sa creada ca baiatul lor are grave tulburari de comportament. Si parintii fetitei de la Craiova pe care educatoarea a legat-o cu banda adeziva sa o faca sa stea locului o clipa sint indignati, iar presa o condamna pe educatoare. As dori ca reporterii indignati sa faca experimentul de a sta doar doua ore cu o grupa de copii de gradinita în care sa aiba macar un caz precum cel de care vorbim! Copiii hiperactivi au si deficit de atentie, astfel încit nu te poti întelege cu ei, devin apoi si violenti, au tendinta sa se drogheze, pleaca de la scoala, uneori chiar din ora, iar abandonul scolar îi trimite în lumea interlopa. Vedeti cite acte de violenta, chiar crime sint comise de copii sub 15 ani. Solutia ar fi „educatia imaginativa” a doctorului canadian, antrenarea lor în activitati sportive, propusa de un român, sau chiar chimioterapia? Eu cred ca toate aceste solutii nu pot rezolva problema, atita timp cit nu se pleaca de la cauze. Un medic român spune ca de vina sint mamele, care ori au transmis genetic ADHD-ul, ori fac greseli de alimentatie (!), ori de educatie. Sigur ca este vorba de o educatie deficitara, dar principalul vinovat cred ca este televizorul. Copilul învata mai ales prin imitatie. Cit timp va vedea, chiar de la doi-trei ani, desene animate cu draci care mai de care mai înfioratori si cu multa violenta, cit timp va deprinde obiceiul „zapping-ului” si nu va avea rabdare sa vada nici un videoclip de la un capat la altul, nu mai vorbesc de un film sau de o piesa de teatru, cât timp va urmari doar filme de actiune, iar lectura se va apropia vertiginos de zero, îsi va forma un comportament „ADHD”! Cea mai mare prostie este sa mergi în întimpinarea unui asemenea comportament, inventind metode „imaginative” sau oferindu-i sa joace mingea în loc sa-l obligi sa învete tabla înmultirii, în loc sa-i impui norme de comportare, în loc sa-l faci sa înteleaga faptul ca trebuie sa se comporte cum i se spune, nu cum vrea el. Stramosii nostri spuneau ca învatatura este amara, iar roadele ei sint dulci. Daca vrem ca învatatura sa fie dulce, nu-i oare previzibil faptul ca roadele ei vor fi amare?
Pentru „a scoate dracii” dintr-un copil hiperactiv, violent, neatent, n-ar fi mai buna o rugaciune?
Ioan NEACSU
Lasă un răspuns