Săptămîna trecută scriam în cotidianul nostru despre formele cel puțin ciudate pe care le îmbracă programul guvernamental „Laptele și cornul” la școlile din comunele Odobești și Secuieni. Relatam atunci despre recalificarea cadrelor didactice în bucătari și chelneri, care trebuie să ungă în cancelarie cornurile, cu untul trimis în pachete de 125 de grame de către societatea Prolabac. Semnalele din cotidianul nostru privind distribuirea de unt în loc de lapte a avut altfel de efecte decît cele scontate. Acum, la școlile din Secuieni, Plopana și Lipova se distribuie în continuare tot unt, la pachete de 125 de grame, dar metoda este alta.
Cadrele didactice de la școlile din cele trei localități au primit luni de la Prolabac untul pentru toată săptămîna. Adică un pachet de 125 de grame pentru fiecare copil, pe care elevul l-a luat acasă. În acest fel, cadrele didactice au fost degrevate de obligația de a unge cornurile cu unt. Din pachetul de unt, elevii trebuie să mănînce timp de cinci zile cît vin la școală. Nebunia în toată această afacere constă în faptul că, de acum încolo, părinții sau chiar copilul trebuie să-și drămuiască pachetul de unt în așa fel încît să aibă în fiecare zi, nici mai mult nici mai puțin de 25 de grame. De aici încolo putem pur și simplu specula cum vor decurge lucrurile: copilul ia linia – e greu de crezut că în mediul rural părinții au cîntar de mare precizie în fiecare gospodărie – și măsoară pachetul de unt în cinci bucăți. Apoi taie în fiecare zi cîte o bucățică pe care o împachetează și o aduce la școală într-o bucățică de hîrtie sau în pungă. Apoi așteaptă la școală sosirea cornului, își scoate untul din ghiozdan și începe să ungă cornul și să-l mănînce.
Scenariul descris aici nu este departe de realitate.Ca să nu mai spunem că încă n-am reușit să deslușim care sînt criteriile pe baza cărora Prolabac a ajuns la concluzia că un copil are nevoie nici mai mult nici mai puțin de 25 de grame de unt pe zi. Încă mai sperăm la o poziție din partea fabricii. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns