Pe fosta albie a Bistriței, la poalele bisericii „Precista”, ctitorie a lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, se întindea „comuna Cremenea”. Aici, într-o căsuță avea să vadă lumina zilei, la 3 aprilie 1843, primul general băcăuan, Panait Botez. „Buchile” le-a deprins la Școala de Catiheți de pe lîngă Biserica „Sf. Împărați”. Timpul trece repede. Este anul 1859. Pe 24 ianuarie se înfăptuiește unul din marile vise ale românilor, Unirea celor două Principate. Entuziasmul se răsfrînge și asupra tînărului Panait, acum în vîrstă de 16 ani. Nu stă mult pe gînduri și pleacă voluntar în armată. Tînărul înalt, cu ochii mari, albaștri, se înrolează – la 6 mai același an – în Regimentul 5 infanterie de linie. Este repartizat la compania I. Pare dăruit noii sale cariere. Doar în 9 luni este avansat caporal, iar la 15 iunie 1861, sergent. Drumul îi era deschis spre marile performanțe în carieră. Se prezintă cu brio la un examen devenind -la 16 iunie 1863 – locotenent în propriul regiment. Tînărul ofițer este exemplu pentru toți. În aplauzele ofițerilor și soldaților, la 10 martie 1871 Panait Botez devine căpitan și este numit comandant de companie în Regimentul 3 dorobanți.
Suflul neatîrnării se simțea peste tot. Se știa că independența nu putea fi cucerită decît cu prețul sîngelui. La noua organizare a armatei, căpitanul Botez este mutat în Regimentul 13 dorobanți, cu calitatea de comandant al Companiei 3, apoi al Companiei 1 din Batalionul 1. Cînd a sunat goarna, băcăuanul nostru porni cu această subunitate spre campania Independenței. La 27 august Compania 1 s-a găsit în fața redanului din fața redutei „Grivița 1”. În fruntea bravilor săi soldați căpitanul Panait Botez conduce trupa „cu multă inteligență și prevedere, făcînd mult rău turcilor”. În dimineața de 4 septembrie căpitanul băcăuan primește misiunea de recunoaștere în direcția redutei ” Grivița 2″. Iată cum este descrisă acțiunea subunității sale în „Jurnalul de operații al Regimentului 13 dorobanți” : „În ziua de 4 septembrie Compania 1, sub conducerea Căpitanului Botez Panait, primește ordin de la Divizia a 4- a să facă o recunoaștere la reduta „Grivița 2″ pentru a-i sili pe turci să-și descopere forțele. Recunoașterea reușește, compania are numai cinci răniți. Căpitanul este felicitat de către comandantul diviziei și citat către comandantul diviziei și pe armată printr-un înalt ordin cu nr. 86 din 2 octombrie și în ziua de 16 octombrie a fost avansat la gradul de maior”.
Eroismul și devotamentul său sînt unanim recunoscute. Comandantul Armatei române de operații, generalul Alexandru Cernat, aprecia prin ordinul de zi din 2 octombrie 1877 calitățile de comandant ale lui Panait Botez: „Asemenea căpitanului Botez din 13 dorobanți, luînd parte distinsă la lupta de la 27 august, apoi în recunoașterea armată dirijată în contra fortului nr. 2 bis în ziua de 4 septembrie, cînd a dat probe de multă bravură în conducerea trupei, fac aceasta cunoscut pe armată”.
Eroului din cîmpiile Bulgariei i se acordă ” Steaua României” în grad de cavaler, „Virtutea militară” de aur, „Trecerea Dunării”, „Apărătorilor Independenței”, și înaltul ordin rus ” Sf. Ana”. Reîntors în țară va trece, asemenea marilor eroi ai neamului, pe sub „Arcul de Triumf” alături de neînfricații săi soldați. Va activa în cadrul armatei, urcînd treptele ierarhiei militare pînă la gradul de general de brigadă. La vîrsta de 76 de ani va trece în lumea umbrelor, fiind înmormîntat în Capitală cu cele mai înalte onoruri.
El este primul militar născut în Bacău care a obținut gradul de general. Noi, urmașii de astăzi, ne întrebăm: pe cînd în urbea de pe Bistrița o stradă cu numele eroului ” General Panait Botez”? (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns