Sub acest titlu a apărut, într-unul din numerele trecute ale săptămînalului „Observatorul militar”, un articol din care aflăm că în satul Floroaica din județul Călărași s-a construit un însemn comemorativ pentru eroii pe care localitatea i-a dat pentru apărarea țării, în partea de sus fiind așezat bustul în bronz al grenadierului-erou național grănicer – caporal Constantin Mușat, fiu al acestei așezări a Bărăganului. Precizarea făcută de autor, cum că eroul are în diferite orașe ale țării încă șapte statui și busturi și că a căzut la datorie în bătălia Oituzului – 8 august – 11 septembrie 1917 – ne determină și ne obligă să amintim unele aspecte, poate mai puțin cunoscute: ieșind din neutralitate și începînd operațiunile militare, în ultima treime a anului 1916 armata română a suferit unele înfrîngeri pe fronturi, iar în lupta de la Râpa Roșie grănicerul Constantin Mușat și-a pierdut brațul stîng. Comisia de reformare a Spitalului din Iași a concluzionat că ostașul nu mai este apt pentru serviciul militar, însă cu o energie ieșită din comun el a cerut să se întoarcă pe front ca aruncător de grenade, căci la aceasta era neîntrecut. In lupta de pe dealul Coșna, din 13 august 1917, dușmanul l-a străpuns cu gloanțe, dar în seara acelei zile toate înălțimile dinspre Tg. Ocna și Grozești erau cucerite de ai noștri, vitejii grăniceri murind pînă la unul, în fruntea lor Constantin Mușat avînd în mîna dreaptă grenada nearuncată; ultima.
Pentru fapta sa de pilduitoare bravură s-a ridicat în anul 1934, pe islazul comunei Pârgărești, chiar pe locul unde a căzut eroul, o cruce-monument. Tot din veșnică recunoștință pentru cei care au format iureșul de nestăvilit în ziua aceea de iad asupra dușmanului, s-a mai construit în apropiere și un monument în memoria vînătorilor de munte.
Timpul a schimbat multe. In anul 1976 colonelul (r) Nicolae Costin, despre care am mai scris, a găsit crucea-monument spartă în patru bucăți răspîndite în vegetația locului, le-a luat cu grijă și le-a transportat lîngă Monumentul de pe Măgura Ocnei (cota 504), unde le-a asamblat prin monolitizare și colier metalic. Reamplasarea într-un loc de înaltă cinstire și cu mesaj deosebit în contextul Marelui Război de Intregire a Neamului, cu paginile sale neuitate de jertfă și vitejie, ne dă prilejul să cunoaștem jertfa eroului legendar căzut aici, la Porțile Moldovei, să veșnicim cum se cuvine supremul lui sacrificiu, să apreciem grija oamenilor care se simt responsabili pentru educarea generațiilor ce ne urmează prin menținerea nestinsă a candelei neuitării la operele comemorative de război – istorie materializată, în fața cărora ne plecăm frunțile cu adîncă venerație.
Ca oameni simpli sîntem preocupați de grijile de fiecare clipă și atrași în vîltoarea lor, însă, întotdeauna ne întoarcem cu gîndul la părinții noștri din trecut, pe moștenirea cărora noi, astăzi, continuăm să zidim. (Corneliu CRISTEA)
Lasă un răspuns