Intotdeauna m-a impresionat adinc soarta marilor eroine ale literaturii, ajunse in anotimpul iubirii. Am deplins moartea tragica a unor eroine si „nu cunosc poveste mai de jale, decit a lui Romeo si a Julietei sale”. M-au emotionat profund Ioana D’Arc, Cloe, Margareta din „Faustul” lui Goethe, Solveig din „Peer Gyntul” lui Grieg – toate impunatoarele figuri feminine din literatura si viata lumii. Dar, parca pe nici una n-am iubit-o atit de mult ca pe Seherezada. Era si prima data cind intilneam o femeie a carei gingasie, dublata de inteligenta si fantezie, invingea si supunea vrajmasia si cruzimea masculina. Nikolai Rimski – Korsakov a fost atins de aripa geniului cind a gindit si compus muzica fascinantului poem simfonic inspirat de Seherezada, dind expresie sonora unor povesti nemuritoare. Muzica sa de o uimitoare bogatie polifonica, cu sugestive jocuri timbrale este patrunsa de o calda seva de pitoresc, cu un bine definit caracter evocator. De o luminozitate particulara, Seherezada lui Korsakov este larg si invaluitor inspirata, pastrind o delicata prospetime de atmosfera in desfasurarea ei.
Dirijorul Doru Jijian (revenit din Spania dupa 18 ani de la plecarea sa din Bacau) a restituit aceasta minunata partitura cu deosebita patrundere, proportionindu-i izbutit liniile constructive si redindu-i cu finete duhul slav-oriental si lirismul accentuat ce o strabate. Reliefarea vie a elocintei dramatice, a continutului expresiv de mare putere evocatoare, a avut darul de a crea legendelor din 1001 nopti un nimb de poezie, invaluit intr-o ambianta muzicala a carei magie se transmite cu rara forta de penetrare.
Aceeasi vibranta sensibilitate a asigurat dirijorul si „Capriciliului spaniol op. 35” de Rimski – Korsakov, redat cu un simt armonic proaspat si un colorit iberic accentuat.
O muzica superior gindita, sensibila si fara nici o concesie facuta gustului lesnicios, ne-a infatisat dirijorul Doru Jijian si solistul Dorel Baicu in „Concertul pentru flaut si orchestra” de B. Romberg. Viata ritmica a acestei delicate partituri se datoreaza unei mari variatii de valori si accente, pe care Dorel Baicu le strabate cu o virtuozitate de aleasa tinuta, intr-o interpretare plina de surpize sonore. La reusita deplina a serii muzicale a contribuit, cu merite ce trebuie remarcate, excelenta orchestra a Filarmonicii „Mihail Jora”.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns