„Escu” face cariera in IT, la Bacau (1)

Lumea programatorilor, a creatorilor de soft, are reprezentanti si in Bacau. Am descoperit, in parcul industrial din Hemeius, HIT Park, una dintre firmele din domeniu, care m-a atras si prin tineretea celui care a creat-o, dar si prin numele ei aparte, profund romanizat: SOFTESCU. Adrian Pintilie a infiintat-o de putina vreme, insa are deja un portofoliu de clienti si, mai ales, o experienta internationala de invidiat. Adrian Pintilie este, insa, bacauan si a tinut sa aduca firma sa in orasul in care s-a nascut si in care a pus, prima oara, mina pe calculator.

– Adrian, ai 28 de ani. E mult, e putin pentru ceea ce faci?
– E OK! Cred ca e virsta la care afacerile in domeniul IT ajung la un nivel de maturitate. Sint persoane care au 25 – 30 de ani si deja au cunostinte suficiente, atit de business, cit si de IT, astfel incit sa fie capabili sa duca o mica afacere in domeniu si sa conduca o echipa de citiva programatori.
– Deci, foarte tinar, dar 28 de ani poate insemna, deja, o maturitate. Esti nascut, totusi, inainte de ’90. Cind ai avut primul calculator, cind ai pus prima oara mina pe tastatura?
– Imediat dupa Revolutie, odata cu deschiderea catre Occident, au inceput sa apara si primele calculatoare. Inainte ma ocupam de calculatoarele de productie romaneasca, dar din 1990 am avut ocazia, cu ajutorul parintilor, sa am acces la primul computer. La inceput mi-am ocupat timpul cu jocurile, ceea ce nu-i deloc rau. Chiar as sfatui parintii sa lase copiii sa se joace pe calculator. E o modalitate de a deschide copiilor apetitul pentru lumea informaticii. In ceea ce ma priveste, ulterior dorintele s-au diversificat si am trecut la a intelege cum functioneaza un calculator, la partea de programe. Am facut si o facultate care a fost tot in domeniu. Totul s-a consolidat ca o profesie de urmat.
-Esti, cumva, dependent de calculator?
– Da, din pacate. Poate si datorita meseriei, pentru ca simt nevoia sa mentin contactul permanent cu mai multe persoane. Sint implicat in mai multe proiecte in care foarte multa infomatie circula prin intermediul meu si trebuie sa intretin fluxul de informatii. Astfel ca stau cam opt – zece ore pe zi in fata calculatorului, ceea ce e mai mult decit necesar, poate, dar cred ca aceasta este societatea in care traim, in care calculatorul ne ofera si informatia pentru meserie, dar si distractia de care avem nevoie. E caracteristic generatiei si perioadei in care traim. Poate, in viitor, dependenta de calculator chiar se va accentua.

Un an rezident la Bruxelles

– Poate vom deveni oameni cibernetici, ca in povestile SF… Oricum, realmente, calculatorul ne-a schimbat viata, iar fara el nimic nu se mai poate. Ce a stat, insa, la baza businessului in care ai intrat?
– Am sesizat, inca din primii ani de facultate, ca nivelul de cunostinte capatat nu-mi va satisface setea de informatii. Atunci m-am axat pe educatia nonformala, m-am implicat in citeva ONG-uri studentesti. La inceput la nivel local, in sensul ca in Bucuresti, unde eram, participam la evenimente, participam la conferinte. Apoi am inceput sa am anumite pozitii in aceste organizatii, iar de aici lucrurile au crescut si mai mult si m-am implicat in organizatiile studentesti la nivel european. Am fost, la inceput, in board-ul unei asemenea organizatii, iar in 2003 am devenit presedinte. Astfel am avut sansa, dar si oportunitatea, de a locui in Bruxelles timp de un an, de unde, practic, mi s-a deschis orizontul. Am avut ocazia sa particip la conferinte, pe politici de tineret. In perioada 2001 – 2003 noi promovam ideea de integrare europeana, multiculturalitatea. Am ajuns sa ma implic si in summit-ul mondial pentru societatea informationala, a carui prima editie a fost in anul 2001, la Bucuresti. Am fost invitat ca delegat si speaker pe teme de IT la nivel de tineret. Am fost si la summit-ul de la Geneva, in 2003. Astfel am avut acces la cunostinte de IT, la informatii de ultima ora, nu doar pe teme de business. In 2003 am fost membru in delegatia Romaniei, reprezentind tineretul. Asa am avut ocazia sa intilnesc si persoane care m-au inspirat. Mi-am dat seama ca doresc sa fac si eu ceva in domeniul IT, in Romania si, mai ales, in Bacau, orasul in care m-am nascut. Cred ca pentru tineri sint mai multe oportunitati in orasele mai mici, unde incepi sa cunosti particularitatile locale, ai anumite contacte cu persoane importante, chiar tinere.

Escu din IT

– A fost un important capitol de vreo patru ani, din viata, care te-a adus, deci, in Bacau, unde ai gasit o oportunitate, o poarta deschisa. Anume in HIT Park Hemeiusi, parcul industrial dedicat tocmai IT-ului. Aici administrezi firma Softescu, un nume puternic romanizat.
– Imi place Romania si sint mindru ca sint roman. O afisam si pe unde am calatorit. Iata de ce mi-am dorit ca activitatea pe care o fac sa reflecte acest specific romanesc. Pentru ca sintem o tara care are traditii foarte mari in IT. Romanii au inventat calculatoare pe cont propriu, fara acces la informatiile din Occident, unde ele deja aparusera. De prin anii ’50 – ’60 avem reusite in IT. Evident, mi-am dorit ca numele firmei mele, romanesc, sa aiba legatura cu domeniul in care activez si sa ne reprezinte, dar sa fie si usor de pronuntat in alte limbi.

Cum sa-ti gasesti Bacaul in IT

– Cit de satisfacut esti de orasul in care ai venit sa-ti incepi afacerile?
– Dupa studentie, am stat citeva luni tot in Bruxelles si am vindut proiecte pe IT. Practic, am inceput sa contactez clienti si firme din Occident pentru desfasurarea de proiecte. La inceput, cistigam proiecte, le faceam un suport IT si le delegam altor firme. Apoi mi-am facut firma mea. Am venit in Bacau chiar in anul in care s-a deschis HIT Park. Am ramas uimit ca exista. E o gura de oxigen pentru aceasta zona, dar si pentru cei care sint antreprenori in IT. E un spatiu deschis, ca si oamenii de acolo. Deci, este o oportunitate pentru firme ca a mea. Insa, din pacate, Bacaul nu are resursele umane de care ai nevoie.
– Nu pot fi cautate si aduse din tara?
– Si la nivel de Romania e o problema. Nu sint facultati de profil, cu traditie, mai ales in provincie, si nu sint, deci, generatii de absolventi informaticieni. Apoi, partea de programa de invatamint nu prea era la curent cu noul nici acum patru ani, iar acum e la acelasi nivel. E un sistem invechit, depasit, neadaptat cerintelor pietei. Iata de ce, in viitor, partea de dezvoltare a firmei as putea sa nu o mai focalizez doar in Bacau. Resursele umane sint centrul si in business. Din fericire, romanii sint foarte adaptabili si invata foarte repede.