Lupta pentru eradicarea saraciei a fost dintotdeauna, si va continua sa fie, o piine buna de mincat pentru politicienii nostri. Din decembrie ’89 incoace, toate programele de guvernare, indiferent de culoarea lor politica, au promovat masuri populiste cu impact asupra nivelului de trai. Un capital electoral forte, in crestere la fiecare patru ani, pe care mizeaza toti cei ce vor sa acceada la putere. Guvernarea pentru alegator e un slogan ce ne marcheaza existenta. Nu cu asa ceva s-a instalat la Cotroceni presedintele Traian Basescu, cel care in precedenta campanie electorala ne indemna sa traim bine?! Noi am vrea, dar nu prea ne lasa altii. Nici macar sa copiem ceea ce este bun pe la partenerii nostri din Uniunea Europeana. Mai multe agentii internationale de presa ne informau, zilele acestea, ca in capitala Austriei, Viena, cu sprijinul oficialitatilor administrative locale si al corporatiilor din comert a fost deschis un al doilea magazin destinat exclusiv persoanelor cu venituri mici, sub limita minimului legal, de pina la opt sute de euro. Adica saracilor. In urmatoarele luni urmeaza sa se deschida alte doua sute de magazine de acest tip in intreaga tara. De aici, acestia isi vor putea cumpara, la preturi modice, toate tipurile si sortimentele de alimente necesare si dorite, al caror termen de valabilitate este aproape de expirare, dar care prezinta siguranta deplina in consum. Unele dintre produsele oferite la vinzare se vor distribui chiar gratuit. Accesul la acest tip de magazine este selectiv si exclusiv celor care fac dovada surselor de venit, care nu vor trebui sa depaseasca plafonul stabilit, din care o suta de euro merg spre chiria locuintelor si o alta suta la caldura.
Asadar, un vienez defavorizat are la dispozitie cam sase sute de euro pentru a se hrani, imbraca, ingriji medical, distra, calatori etc. Putin, in comparatie cu veniturile medii de peste doua mii de euro ale celorlalti conationali. Enorm, insa, daca le punem alaturi de romani, care au salariul minim brut in jur de o suta douazeci de euro si unde peste trei sute saizeci si cinci de mii de pensionari au pensii lunare de o suta de euro, bani din care trebuie sa plateasca aceleasi cheltuieli de intretinbere ca si saracul austriac. Mai precizind, totodata, in treacat ca venitul mediu net lunar al unui salariat de la noi abia daca atinge cinci sute de euro! Ce se intreprinde pentru ameliorarea situatiei se stie prea bine: ajutoarele sociale, adica pomana publica din care se infrupta nu doar cei cu adevarat necajiti, ci mai ales smecherii si farseorii; compensatii pentru incalzire, scutiri de taxe si impozite, plati ocazionale, care nu te lasa sa-ti dai duhul, dar nici sa traiesti cit de cit omeneste.
In urma cu opt – zece ani se lansase si pe la noi formula magazinelor economat destinate pensionarilor. Citeva, vreo trei sau patru, au functionat si la Bacau. Oferta de produse a acestora era una subtire, iar preturile nu cu mult mai mici. Cei care au promovat o astfel de formula au fost singurii care au avut de cistigat: spatii comerciale oferite in regim preferential pentru care plateau chirii modice si pe care, apoi, le-au cumparat pe baza dreptului de preemptiune. Astazi nu mai exista astfel de magazine si nimeni nu mai vorbeste despre ele. Comerciantii de produse alimentare nu fac reduceri si, nu de putine ori, mentin la vinzare sortimente expirate, in timp ce pietarii mentin pe tarabe legume si fructe carora le-ar sta mult mai bine in tomberoane.
Spiritul si practicile europene migreaza mai greu spre destinatiile romanesti, unde politicile de protectie sociala ramin in buna masura doar sloganuri politicianiste ce insotesc mai ales campaniile electorale. In vreme ce agentii economici din domeniul circulatiei marfurilor de larg consum si stricta necesitate sint preocupati de propriile profituri si mai putin sau deloc de bunastarea si protectia cetateanului.
Si totusi: apa Dunarii e aceeasi si la Viena, cit si la Sulina, atita doar ca ea spala alte realitati.
Lasă un răspuns