Condeiul nu are vîrstă, și nici pasiunea pentru cuvîntul tipărit. Publicistul Gheorghe Baltă confirmă din plin acest adevăr prin noul volum cu care se prezintă cititorilor săi: „Glas de clopot”. Este – după cum ne mărturisește preotul prof. dr. Constantin Leonte în prefața sugestiv intitulată „Pelerinaj întru luminile mîntuirii” – o carte „conținînd reportaje informativ-documentare despre unele ctitorii moldovene vechi și noi, mai puțin cunoscute. Evident, ctitorii bisericești ortodoxe și, spun de la bun început, că dorința sa este de a împărtăși impresii și fapte despre aceste vetre ale spiritualității noastre, fără a avea pretenția de a le denumi «documente» ci, mai curînd, pentru a-și incita cititorii, care vor «drumeți» creștinește prin preajma lor, să le admire, să le cunoască și să se închine bunului Dumnezeu”.
De altfel, însuși autorul spune: „…am vizitat și o mulțime de lăcașuri de cult atît din Moldova, cît și din întreaga țară. Am fost pe urmele lui Hogaș la Văratec, Agapia și Neamț, am fost la Putna lui Ștefan cel Mare, la Bistrița lui Alexandru cel Bun, la Sucevița și Dragomirna. Le-am apreciat atît ca monumente istorice și de arhitectură, precum și ca lăcașuri de cult și de cultură. Despre unele am scris la vremea respectivă așa cum am putut și cît s-a putut”.
În întregul său, cartea este un îndemn către spiritualitatea ortodoxă ce binecuvîntează ținuturile de basm ale Moldovei, o invitație la cunoaștere și închinăciune în aceste ctitorii „lumini ale mîntuirii în mijlocul pămîntului”. Însuși titlul este deosebit de sugestiv prin mesajul metaforic pe care ni-l induce: „Glas de clopot”. Sînt clopotele care ne cheamă la credință, la rugăciune, la împăcarea cu Domnul.
Fără a-și fi propus o prezentare exhaustivă și sistematică, autorul ne facilitează întîlniri cu ctitorii de suflet. Din cartea sa putem afla despre Mănăstirea Gorovei, din ținuturile Dorohoiului, locul copilăriei și al unei adolescențe încărcate de impresii și sentimente profunde. Ne poartă, apoi, spre meleagurile băcăuane spre a ne introduce în universul dominat de ctitoriile de la Bogdana și Borzești ale marelui voievod Ștefan, după care urcă spre Agăș, la Cărunta. Tot împreună ajungem la Horaița, la Berzunți, Runc și Ciolpani, la Pîngărați, în pîntecele vechii saline din Tg. Ocna pentru a ne minuna în fața bisericuții tăiată în sare. Poposim la Schitul Doamnei din Sănduleni și la cel din Tarcău, la mănăstirea Bistrița a lui Alexandru cel Bun și la cea din Almaș. În carte își ocupă locul pe drept cuvenit și ctitorii mai noi, ori mai puțin umblate, precum complexul mănăstiresc „Buna Vestire” de la Tisa Silvestri, mănăstirile Petru Vodă – Neamț, Dobrovăț – Iași, Măgura Ocnei – Bacău, Agafton – Botoșani, Vărzărești – Vrancea.
Lansarea volumului a fost ea însăși un eveniment în premieră prin locul în care s-a produs și auditoriul care a ținut să fie prezent: biserica cu hramul „Sfinții apostoli Petru și Pavel”, din incinta spitalului județean Bacău și o parte din enoriașii săi, care după sfînta slujbă de duminică au dorit să participe și la acest moment inedit. Despre valoarea documentar-literară a cărții și locul pe care aceasta urmează să-l ocupe în contextul literaturii consacrate fenomenului religios românesc au vorbit scriitorii băcăuani Octavian Voicu, Ioan Enea Moldovan, Cornel Galben, Victor Mitocaru, preoții Constantin Leonte, Dumitru Bîrjovanu – artizanul refacerii acestui lăcaș de cult, precum și actualul paroh Emil Grosu. „Glas de clopot” este – s-a spus încă odată – un îndemn spre meditație sufletească, în duhul lui Hristos cel înviat și slăvit. (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns