Evreii din Bacău, respectuoși și săritori

Puțini știu că, în anii ’40, la Bacău existau doar nouă biserici. Tînărul diaconul Mardare a fost hirotonit pe seama catedralei „Sfîntul Nicolae” din centrul orașului. „Slujbele religioase erau clipe cu adevărat dumnezeiești. Mai ales în ziua de prăznuire a sfîntului Nicolae, la hramul bisericii. Cu o zi înainte, la slujba de vecernie se adunau toți preoții din oraș, care participau la rugăciune împreună. Era unitate și dragoste între toți”, ne-a istorisit părintele Mardare. Bacăul avea și o comunitatea de evrei, destul de numeroasă, care conviețuia foarte bine cu restul băcăuanilor. „într-adevăr, în Bacău, trăiau mulți evrei. Erau foarte respectuoși și ne ajutau atunci cînd aveam nevoie. âmi amintesc, de exemplul că tata se cunoștea bine cu un evreu, pe nume Adolf, care ne-a sărit în ajutor în momentele de cumpănă financiară. «Dom’ Mardare, cînd aveți nevoie de bani pentru copii să-mi spuneți, că vă ajut», îi spunea acesta tatei. Bineînțeles că tata a mai împrumutat bani de la Adolf, ca să ne sprijini pe noi, însă se achita de datorii. Tot legat de evrei, îmi amintesc că aceștia umblau prin sate cu putinele cu scrumbie pentru a vinde. La noi în familie era o mare bucurie, pentru că ne plăcea foarte mult acest pește de Dunăre. Ce clipe frumoase! Aprindeam focul pentru jar și puneam peștele la prăjit, iar după 20 de minute era gata. Mama gătea vreo două mămăligi, că eram mulți în casă, și mîncam împreună”, rememorează părintele Mardare. oarte bine cu restul băcăuanilo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!