• povestea Danielei E., fetița din Moinești care, la 11 ani, a ajuns să cîntărească șase kilograme, este pe cît de simplă, pe atît de incredibilă • cu un tată bețiv, fetița a fost condamnată la înfometare încă de la naștere • vecinii spun că Daniela mînca terci, în timp ce tatăl Ionel Enache vindea mîncarea primită de la cantina socială, pentru a face rost de bani de băutură • cazul i-a șocat și pe salariații Centrului de servicii comunitare nr. 4
Povestea Danielei E., fetița din Moinești care, la 11 ani, a ajuns să cîntărească șase kilograme, este cutremurătoare. Născută într-o familie bătută de soartă, fetița a fost condamnată la cele mai îngrozitoare chinuri, încă de cînd s-a născut. Ea a fost ținută flămîndă de tatăl ei și toată lumea se miră cum de a supraviețuit. Constantin Neamțu, referent principal în cadrul Primăriei din Moinești spune că „pe vremea cînd trăia mama fetei, situația era mai bună”. Ce înseamnă „mai bună”, nimeni nu a putut spune. Cert e că, și atunci, ca și acum, familia Enache a apelat la cantina socială pentru a putea supraviețui. „În 1996, cînd am preluat funcția de director al cantinei sociale, le-am găsit dosarul acolo”, a recunoscut Constantin Neamțu. Poate că, atunci cînd trăia mama Danielei, aceasta mai primea cîte ceva de mîncare, dar atît. Condițiile de locuit erau la fel de inumane ca și azi. Un bordei din chirpici de doi metri pe trei și nu mai înalt de un metru, care seamăna mai degrabă a coteț.
Nimeni nu poate băga mîna în foc că Daniela trăia mai bine pe vremea cînd avea mamă. Nicolae Catană, secretarul Primăriei Moinești, susține că au fost făcute anchete sociale periodice pentru a se verifica dreptul familiei Enache de a primi mîncare de la cantina socială, dar rămîne de văzut dacă acestea nu a fost făcute din birou. Pentru că e greu de crezut că, atunci cînd te duci la om acasă, nu poți afla, fie și de la vecini, în ce condiții trăiește un copil, chiar dacă proprietarul nu te lasă să intri în bordeiul care ține loc de casă. Mai ales atunci cînd știi că familia Enache a mai avut un băiețel, care a murit la numai șapte ani, tot din cauza sărăciei, după cum spun vecinii, în timp ce a un al treilea copil, sora mai mică a Danielei, se află internată de cîțiva ani buni într-un centru de plasament din Bacău. „Chiar dacă sîntem autorități, nu putem intra în casa omului oricum. Apoi, Ionel Enache e extrem de recalcitrant cînd e beat”, se apară secretarul Catană.
Lagărul de exterminare din „Găzărie”
Strada Mihai Eminescu din cartierul Găzărie a municipiului Moinești e locuită de oameni care, după aspectul caselor, par a fi gospodari. Mai puțin casa de peste drum de magazinul familie Murariu. Fără gard, cu acoperișul gata să cadă la prima rafală de vînt și un geam acoperit cu tablă, clădirea „vorbește” foarte clar despre stăpînii ei. Într-o primă fază am zis că am dat de casa în care, pînă luni, a dus o viață de chin Daniela dar, peste numai cîteva secunde, am înțeles că realitatea este mult mai cruntă. Casa în cauză nu era a lui Ionel Enache, ci a fratelui lui, Gheorghe. Ionel locuiește cîțiva metri mai la deal, în ceea ce prima dată am crezut că e un coteț. De doi metri pe trei și înalt și vreum metru și ceva, bordeiul era încuiat cu un lacăt, așa cum, de altfel, stă în permanență. Un patent mînuit de Gheorghe a făcut să vedem în toată cruzimea ei așa -zisa cameră în care, timp de 11 ani, a trăit Daniela. Un pat jegos plin cu haine la fel de murdare sînt singura „mobilă” a hrubei. După ușă, patru țăruși pe care este întinsă o pătură au fost, timp de 11 ani, masă, pat și closet pentru micuța Daniela. Cum a putut supraviețui, numai ea știe, dar, din păcate, nu poate vorbi.
Cît despre așa-zisul tată, Ionel Enache nu a fost nici ieri de găsit. L-am găsit, însă, pe Gheorghe Enache, fratele său, care, în ciuda evidențelor, a încercat să facă din fratele său o victimă inocentă. „Situația era așa și cînd trăia mama Danielei. De fapt, tot frate-miu a avut grijă de fată și atunci, pentru că mă-sa era o bețivă, care pleca cu săptămînile de acasă. Bărbat, Ionel a făcut tot ce s-a priceput să facă, dar sărăcia la doborît. Fata a fost bolnavă dintotdeuna. Frate-miu îi dădea mereu de mîncare, dar mînca tot timpul și niciodată nu-i ajungea. E devărat că Ionel mai bea și el cîte un pahar, ca orice om, dar nu e bețiv. Cei de la primărie spun că i-au dat servici, dar n-a putut să se ducă, pentru că trebuia să stea cu fata. Se mai duce, totuși, să lucreze cu ziua pe la oameni, și atunci fata rămîne în grija noastră”, a susținut Gheorghe Enache. Adică unchiul Danielei, care, tocmai ieri, s-a ales cu o amendă de 700.000 de lei pentru tulburarea ordinii publice. De altfel, au mai lipsit doar lacrimile de crocodil pentru a ne face să credem că Ionel Enache este cel mai bun tată din lume. Un părinte atît de bun, încît vindea mîncarea primită de la cantina socială pentru a face rost de bani de băutură. „Numai mie a încercat să-mi vîndă de cîteva ori mîncarea. Cred că fata mînca numai terci, după cîte am auzit”, spune Dan Murariu, vecinul de peste stradă.
Specialiști șocați
Cazul Danielei i-a șocat pînă și pe specailiștii de la Centrul de servicii comunitare nr. 4, acolo unde a fost dusă fetița. „Lucrez de ceva vreme în centru și am avut de a face cu mulți copii cu probleme, dar așa ceva nu am văzut decît la televizor, cînd se prezentau repaortajele de război din Somalia”. ne-a mărturisit Dana Gălan, instructorul de educație, care a luat-o pe Daniela în îngrijire. Spălată, deparazitată și îmbrăcată în hăinuțe curate, fetița stă într-un pătuț de bebeluș. Zarva produsă în jurul ei a făcut-o, deodată, curioasă, și cu greu a încercat să se ridice în picoare. A avut nevoie de sprijinul instructorului de educație. Foametea la care a fost supusă i-au transformat picioarele în niște terminații prea slabe pentru a susține fie și o greutate de șase kilograme. Singurii care mai vorbeau de la sine erau ochii. Ochii unui pui de om care încercau să spună celor din jur pînă unde poate merge suportabilitatea umană. Și inconștienta unuia care pretinde că este tată. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns