Extraterestrii si caritatea

Mi s-au parut, intotdeauna, cel putin interesante declaratiile ce vin de la Vatican. De data aceasta, actiunea apartine unui teolog astronom, Gabriele Funes. El afirma ca existenta extraterestrilor nu este o imposibilitate. El mai spune si ca teoria Big-Bang a crearii universului e cit se poate de plauzibila. Stim ca, de multa vreme, bisericile crestine au dus un soi de batalie impotriva descoperirilor stiintei. Dintr-un motiv cit se poate de clar. Stiinta parea sa contrazica vorbele Bibliei, unde se spune cum a creat Dumnezeu lumea, cum a faurit barbatul si femeia si toate fiintele. E remarcabil cit de persistenta e aceasta opozitie, desi in opinia mea ea nu ar trebui citusi de putin sa existe. Pentru ca, de vreme ce Dumnezeu a creat lumea, creativitatea si inteligenta sa superioare oricarei puteri omenesti de ne-o imagina, a actionat in asa fel incit El a pus la baza Creatiei legile de coagulare a universului si legile nasterii fiintelor si ale evolutiei lor. Nu a lasat nimic la voia intimplarii (intimplatorul l-a lasat doar in privinta societatii omenesti, oferind oamenilor liberul arbitru, fara de care nu s-ar putea mintui). Tot ce facem noi, atunci cind descoperim cu ajutorul stiintei ceva, este sa descoperim legile puse de Dumnezeu la temelia creatiei universului. Dar pentru ca Bisericile crestine au luat cuvintele Bibliei in litera lor, nu in intelesul lor subtil, metaforic, s-a opus descoperirilor stiintei. Care, e limpede, nu contrazice si nu poate contrazice niciodata afirmatiile Bibliei. Atit de persistenta a fost aceasta opozitie a Bisericii fata de stiinta, incit restrictionarile mentale ale oamenilor bisericii sint si astazi active.

Prelatii Bisericii catolice au inceput, cel putin de o vreme, sa caute sa rezolve si astfel de probleme. Faptul ca un teolog de la Vatican (si om de stiinta totodata) este lasat sa spuna ca oamenii pot crede ca exista fiinte extratereste, unele chiar mai evoluate ca noi si ca teoria Big_Bang este plauzibila, e un semn de adaptabilitate. Biserica catolica a fost mereu adaptabila. Experienta catolicizarii unor populatii sau neamuri, trebuie sa fi jucat un rol imens in adaptabilitate, adica in acceptarea unor realitati ce par, la prima vedere neconvenabile. De pilda, in Transilvania, catolicizarea s-a facut prin introducerea dogmei, dar accceptind pastrarea unei bune parti a ritului ortodox. Adaptabilitatea e un semn de inteligenta. Dar e nevoie si de ceva in plus pentru ca problema inteligentei sa se puna. Anume, de interactiunea Bisericii cu lumea in intregul ei: si cu cea religioasa si cu cea profana. Pentru ca, altfel, ea ar putea sa ignore cu desavirsire ceea ce se intimpla in civilizatia umana si sa se adreseze exclusiv credinciosilor. Ceea ce nu ar fi blamabil, la urma urmei, cu atit mai mult cu cit avem un exemplu in acest sens: Biserica ortodoxa. E greu sa spui care dintre ele are dreptate, la urma urmei. Pentru ca adevaratul scop al bisericii este sa ajute oamenii in credinta si in mintuire. Totusi, a te preocupa si de restul lumii, de conditiile de trai civilizat, intra intr-o importanta componenta: aceea a caritatii. Prin afirmarea faptului ca oamenii pot crede in existenta extraterestrilor, Biserica catolica isi afirma, de fapt, caritatea.