„Facem ce trebuie”…

Unul din cele mai noi sloganuri ale PDL este „Facem ce trebuie”. Ar suna bine daca nu ar fi indecent de interpretabil. De exemplu: „scadem lefurile si pensiile pentru ca facem ce trebuie”. Sau: „dam oamenii afara pentru ca facem ce trebuie”. Ori: „furam cit putem pentru ca facem ce trebuie”.

Este dificil sa-i faci pe oameni sa inteleaga ca, dupa ce ai distrus economia pentru ca ai luat decizii timpite afecitnd o tara intreaga, aceeasi tara trebuie sa sufere ca sa „faci ceea ce trebuie”.

Este incredibil cit de arogant este acest partid aflat la guvernare; o aroganta care face ca umflarile in pene ale Guvernului Nastase sa para mizilicuri.

Si mai dispune de ceva acest Guvern: de rezerve inimaginabile de tupeu. Pentru ca este format din oamenii care condamnau practicile guvernelor aflate la putere care imparteau fondurile pe baza apartenentei politice iar acum, avind pinea si cutitul fac acelasi lucru fara sa aiba vreun stress. Si acesta e doar un exemplu.

Insa, in ciuda aparentelor, in ciuda faptului ca liderii partidului clameaza „succesuri” dupa „succesuri”, in ciuda faptului ca partidul a reusit o recolta record de primari racolati, in ciuda tuturo zimbetelor, asigurarilor ca va fi bine, a cifrelor aruncate, a banilor impartiti cu marinimie primarilor portocalii, viata pare sa bata filmul. Si asta o stiu si liderii PDL si au aflat-o la alegerile interne care au avut loc in aceste saptamini in tara.

Au aflat-o din zimbetele fortate ale delegatilor, din apatia cu care le erau urmarite cuvintarile, din lipsa de entuziasm cu care le erau aplaudate vorbele.

Iar daca talpa partidului e satula de vorbe fara acoperire, inseamna ceva.