Facultatea nu se alege la „ala, bala, protocala”

Puțini sînt cei care nu se gîndesc, cu un an înainte chiar, la ce o să facă după ce termină leceul. Cei mai mulți aleg o facultate, dar nu orice facultate, ci una cît mai departe de părinți și de locul unde au crescut. Vor și ei să fie în culmea libertății, să se descurce singuri, să nu mai fie supraveghiați de părinți, să vină în casă la orice oră ar dori, să învețe cînd au chef și să facă ce au chef.

Problema se pune ce facultate să aleagă și ce profil. Nu este obligatoriu să se aleagă același profil pe care l-a avut la liceu, pentru că sînt mulți care au avut ghinionul să nimerească aiurea din cauza mediei. Alegerea trebuie să stea la mîna elevului, pentru că el va continua patru sau chiar cinci ani la aceeași facultate, așa că părinții ar trebui doar să asculte dorința lor, să o susțină, nu să se impună cu dorința lui. Chiar ar fi frumos ca uneori să își pună dorința în cui. La ce ar trebui să se gîndească elevul cînd alege o facultate? Oricum, nu la faptul că o să intre ușor și că o să iasă cu o hîrtie cu care toți o să-l angajeze. Din contra, trebuie să se gîndească foarte bine, pentru că în momentul de față nimeni nu te mai angajează pentru că ai facultate (să fim cistiți, cam toți „deștepții” fac o facultate, unii chiar care nu merg cu semestrele pe la cursuri). Și încă o chestie foarte importantă: să nu se bazeze că părinții o să le plătească facultatea și căminul, și mîncarea sau restul. Pentru că a intra la o facultate cu plată nu este un noroc, este, din contra, cel mai mare ghinion pentru părinți, lucru peste care nu vor trece ușor. Poate chiar unii studenți boboci o să trebuiască să se angajeze, ca să poată plăti toate acestea.

Facultatea nu se alege după ochi frumoși sau după faptul că acolo dă și iubitul cuiva, nu se știe niciodată dacă relația o să dureze sau nu. Nu faceți prostia să mergeți la o facultate de dragul cuiva. Orașele nu se aleg după schema „ala, bala, portocala”, ci gîndindu-vă și la faptul că o să trebuiască să faceți drumul acela cu trenul odată la două, trei săptămîni, că o să trebuiască să vă cărați lucrurile într-un apartament închiriat sau chiar cameră de cămin.

Profilele sînt o grămadă, este mereu loc de unde alege sau poți da la mai multe, asta ca să fii sigur că iei undeva (ai grijă ca pentru fiecare examen pe care vrei să-l dai trebuie să strîngi bani de acum, pentru că te costă destul). În momentul de față cele mai căutate facultăți sînt cele legate de calculatoare, de partea tehnică, economiști, management, drept iar în partea limbilor străine toate profilele care conțin limba engleză. Problema se pune că la un moment dat o să fie prea mulți și nu o să aibă unde să fie angajați. Trebuie știut că mai sînt alte mii de profile, nu trebuie ca toată lumea să se ducă ca o „turmă” la același profil, pentru că se crede că e cel mai bun și mai bănos. Unii tineri ar trebui să fie destul de inteligenți să aleagă un profil care să aibă căutare pe piața muncii, dar care să nu aibă mulți adepți (ca de exemplu translator englez-japonez), e într-adevăr foarte greu, dar ideea e că astfel de oameni au căutare la fabricile mari și poate însemna chiar și o plecare din țară. Fizicienii, chimiștii sau cei care dau la medicină trebuie să se gîndească bine, pentru că la sfîrșit o să trebuiască ori să plece din țară (pentru a trăi onorabil), ori să fie gata să ceară șpagă, ori să devină un vînzător oarecare la un chioșc. Studenții trebuie să se orienteze spre locul unde este cel mai favorabil spre cîștigarea banilor și bineînțeles unul care să îi placă (cît de cît) și să ia în considerare că acum calculatoarele, internetul, tehnologia sînt la putere. Lăsați psihologia sau nu mai știu ce, mai ales că romînii mai au o gîndire blocată pe principii (dacă mergi la psiholog, ești nebun sau nu se merită să mergi la psiholog, pentru că dai bani să îți asculte tîmpeniile).

Iar în ultimul rînd, alegerea facultății se face cu mult timp înainte, pentru ca să știi cam la ce să te aștepți, la cum e examenul sau poate chiar să aflii că nu dai examen și că e pe bază de dosar, să auzi păreri și de la alții care învață acolo. (Andreea CEASĂR)