Exista parti din lume care se inteleg destul de greu intre ele, mari arii geografice despartite de experiente istorice diferite, dar nu numai de experiente istorice, ci si de culturi care in ciuda aparentelor asemanari, poseda un potential traditional uimitor de persistent. MI-a atras, prin anii 90, atentia o problema dezbatuta de intelectualii germani, aceea a culpabilizarii generalizate a germanilor fata de holocaust, o problema greu de inteles in amanuntele ei si greu de rezumat in cuvinte multumitoare. Ramine insa o impresie tare: in viziunea evreilor, germanii din ultimul deceniu al mileniului sint la fel de vinovati de nazism ca si nazistii ce-au facut holocaustul si lagarele de exterminare. N-am inteles mult timp cauza culpabilizarii. De ce spun evreii ca germanii de astazi sint vinovati pentru crimele strabunicilor? Intelectualii germani au reactionat, refuzind sa recunoasca o culpa germanilor de astazi, fara insa a escamota vina germanilor din perioada hitlerista. Un lucru este evident. Nici eu, ca european, nu inteleg de ce vina se poate propaga in timp si ii poate afecta pe germanii de astazi. Si, intocmai cum cred intelectualii germani, nici eu, ca european, nu-i pot crede vinovati de holocaust pe germanii din zilele noastre. Ei nu pot identifica in ei insisi vina nazistilor si nu pot asimila o culpa ce le pare straina de ceea ce simt si gindesc. Pe de alta parte, am fost convins mereu de sinceritatea evreilor in postura lor de acuzatori, ca si de teama lor ca holocaustul ar putea sa se repete. Desi, pe de alta parte, invinovatirea germanilor imi displace: deoarece imi pare ca trebuie sa fie limpede pentru oricine ca justitia judeca si pedepseste pe autorii faptelor, iar germanii de astazi nu s-au facut cu nimic vinovati de crimele naziste. Dar, gindind asupra diferentelor dintre holocaust si calvarul comunist, spunindu-mi ca holocaustul a fost o industrie a crimei, in vreme ce comunismul a pus la punt un sistem sofisticat al torturii pentru fiecare individ in parte, mi-am aminti de Seol si de istoria Seolului, despre o credinta atit de persistenta de-a lungul veacurilor de istorie a evreilor, incit nici cele doua secole petrecute in Egipt nu le-a schimbat-o, nici influenta babiloniana nu si-a pus pecetea asupra ei. Pedeapsa omului vinovat, afirma cei ce cred in Seol, nu poate exista decit pe pamint, iar pacatul unuia singur, atrage pedeapsa peste intreg poporul. Ceea ce inseamna ca evreii cred profund intr-o vina colectiva si consecintele sint uluitoare. Conform traditiei si credintelor adunate in jurul conceptiei despre Seol (infernul la evrei), vina tatalui atirna asupra copiilor si asupra intregii semintii. E limpede: evreii pornesc de la date culturale radical diferite fata de cele europene. Noi credem ca vina unei faradelegi atirna doar asupra celui ce a faptuit-o – si el e singurul ce trebuie judecat si pedepsit. Evreii cred insa cu tarie in vina si ispasirea colectiva numai pe pamint a pacatelor si cred cu tarie ca vina tatalui se transmite asupra copiilor. Iata alunecarea a doua culturi, ce altfel par asemanatoare, de-a lungul unei falii culturale active, imense. Germanii de azi nu pot accepta culpabilizarea, deoarece ideea europeana de justitie e cu totul diferita de aceea a evreilor. Raspunsul lor le pare evreilor cu totul inadecvat. Pina la urma, fiecare dintre parti a tacut. Insa tacerea nu cred ca a amorsat si problema. Falia culturala e mai puternica. (Dan PERSA)
foarte interesant!