Lipsa banilor la români nu este o piedică majoră, atît timp cît aceștia își doresc cu tărie un lucru. Acest aspect poate fi observat în modul în care un român este în stare să mai strîngă încă odată cureaua, să facă și mai puține chelutieli, pentru a avea un celular „pe lîngă casă”. Și îl dorește cu ardoare, atît pentru utilitatea sa, cît și pentru că este la modă, chiar dacă timp de o săptămînă nu îl sună nimeni. În plus, crești în ochii prietenilor, colegilor și a bătrînicii de la parter. Acum, aproape oricine poate să-și permită un celular, dacă nu nou, măcar la mîna a doua, a treia, a patra, prețurile variind pe piața neagră a celularelor, în funcție de vechimea aparatelor: 500.000-600.000 lei un Maxon, un Alcatel sau Siemens ajunge la 1.000.000 – 1.500.000 lei, iar pentru un Nokia 3310 trebuie să scoți din buzunar 1.700.000 – 2.200.000 de lei (la mîna a doua) sau nou nouț, în cutie, la 2.500.000 de lei. Pe piața oficială, cele mai ieftine celulare sînt cele la ofertă, cu abonament: 15 dolari un Mitsubihi, 34 de dolari un Alcatel, iar un Nokia 3310 ajunge la 41 dolari.
Părerile sun împărțite în ceea ce privește varianta aleasă: abonament sau cartelă? Pentru cei care chiar au nevoie să sune, abonamentul le oferă mobilitate, în timp ce cartela este pentru cei care sunt sunați (și este cu mult mai ieftin, cinci dolari poți să-i ai pentru șase luni).
Dacă celularul ți-a devenit un obiect foarte drag, poți să cumperi tot felul de accesorii, de la huse de protecție (normale sau cu animăluțe haioase), la carcase personalizate. Poți să-ți alegi carcasa în funcție de ținută și, sincer, ai de unde alege: carcase cu cîntăreți preferați, actori, diferite nuanțe de culori, chiar și poza ta sau a iubitei.
Atenție la celulare în gară, pe stradă, în discotecă. Se fură! Ți se poate smulge de la gît, din mînă chiar, în timp ce vorbești.
Și încă un sfat… o dată ce ți-ai cumpărat un celular, asumăți riscul de a fi deranjat oricînd. Renunți la încă o părticică din intimitatea ta. Și… Oups, mă sună celularul! Și-am uitat ce vroiam să mai zic.
(Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns