Fără prejudecăți

Dezvoltarea în cerc

Mihai BUZNEA

* Un șlagăr mai de demult: „Banii n-aduc fericire!…” și o replică de actualitate: „…Dacă-s puțini!…”

Economia românească este una performantă, iar tranziția s-a încheiat – spunea premierul Tăriceanu la marcarea „momentului zero” al leului greu. în urmă cu o săptămînă. După aprecierile politicienilor aflați la cîrmuire, niciodată după perioada post-belică moneda autohtonă nu și-a arătat mușchii cu mai multă convingere și autoritate în fața dolarului: raport de conversie – trei la unu. La începutul anilor ’90, acesta era de 15 la 1 și fusese trecut la performanțe. Cît privește puterea de cumpărare, comparațiile îi sînt net favorabile. Leul nu mai năpîrlise de mult. Avea să-și schimbe, însă, părul în ritm de samba în anii ce au urmat, transformîndu-ne în milionari muritori de foame! Evoluție istorică. Dar acum, totul a reintrat în „normal”. Leul greu reconsideră valorile. Spun liderii. Grijile s-au dus, inflația galopantă a trecut în neființă și, cu mic – cu mare ne îndreptăm spre binele comun. Candidați la fericire, după cum plastic se exprima, în urmă cu vreo trei decenii, unul dintre iluștrii noștri eseiști.
Fericirea asta-i cam bearcă, totuși, în pofida asigurărilor iluzorii care ni se dau dinspre palatele Victoria și Cotroceni. Vorbe de clacă și discuții sterile. Pentru că realitatea imediată, nefardată și hîdă, nu-și poate acoperi goliciunile cu afirmații de complezență, chiar dacă acestea sînt servite cu seriozitate. Rămîn faptele. Dacă în urmă cu o jumătate de secol salariul mediu al românului era de 720 de lei, acum acesta abia dacă a crescut cu vreun pol de parale și se află într-un echilibru precar, schimbîndu-și robustețile de la o lună la alta, în funcție de cum se mișcă românii prin cea Europă. în schimb, rețeta coșului zilnic nu suferă nici un fel de comparație, atu-urile fiind nete în favoarea vremurilor de referință (adică a celor „vechi”), astfel că teoria dezvoltării în cerc comportă unele comentarii. Protagoniștii respectivei teorii – lansată, vehiculată și susținută spre mijlocul anilor ’60 ai veacului trecut rezumau evoluța fenomenelor socio-economice globale la o rezultantă pe cît de simplă, pe atît de categorică: ciclurile evolutive sînt succedate de cele involutive și, astfel, ne întoarcem acolo de unde am plecat. Valabilitatea respectivei teorii este confirmată, acum, de către români, într-o interpretare originală: un pas la stînga – doi pași pe loc, alt pas la dreapta și… iar pe loc. Astfel că leul greu, chiar dacă nu ne aduce întristare, nu-i nici purtător de bucurie. Doar de indiferență. Aceeași Mărie, dar cu altă pălărie! Hîrtii mai puține prin buzunare. în rest, rămîne cum s-a stabilit. De către guvernanți. Că doar „banii n-aduc fericire!”, sună versul unui mai vechi șlagăr, completat tot atunci de către scepticii vremii și preluat de cei prezenți: „…Dacă-s puțini!…” Și au grijă guvernanții să ne simplifice, pînă la sublimare, eforturile de gestionare a lor, prin politici fiscale și de prețuri care să ne scape rapid de ei; chiar înainte de a pune mîna pe leul greu. în acest fel circulația lor se accelerează continuu, se autoînmulțesc și ajungem din nou acolo de unde abia am plecat, reconfirmîndu-se regula dezvoltării în cerc. Leul să ne trăiască! Și fiindcă tot se fabulează atîta în jurul cozii lui, să „cumpărăm” cîteva din zicerile oamenilor de spirit dintotdeauna, pentru că tot ni le-au lăsat gratis, dar cu valoarea intactă: Banul este ochiul dracului (ce se abate de la orice normă morală – n.n.); banul peșin e mai valoros (pentru că-ți foșnește-n palmă), chiar dacă nu are miros; fiindcă, nu-i așa!?, trei lucruri îi sînt omului de cea mai mare trebuință – bani, bani și iarăși bani cu care-ți poți susține afacerile (și viața); totul e să-i avem „Cu murmurele lor blînde, un izvor de horum-harum/ Cîștigînd cu clipoceală nervum rerum gerendarum” (l-am citat pe Eminescu).
Ce te faci, însă, atunci cînd leul greu atîrnă atît de ușor prin buzunare și, vorba unei strălucite replici hamletiene, „…restul e tăcere”? Și neputință… ); banul peșin e mai valoros (pentru că-ți foșnește-n palmă), chiar dacă nu are miros; fiindcă, nu-i așa!?, trei lucru

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!