Fără prejudecăți

Exerciții de imagine

*… sau „mondo cane” în versiune românească

Să stai și să te crucești de unde ne vin atîtea rele în lumea asta și ce pricini le provoacă! E ca și cum cineva ar fi deschis ușile Iadului și toate umorile s-au revărsat peste noi, de nu se mai termină, ba chiar se înmulțesc în progresie geometrică la contactul cu păcatul omenesc. Am vrea să scăpăm de ele cu orice chip, dar nu ne lasă, ne domină și ne copleșesc ca o pedeapsă perpetuă. Este prețul pe care fiecare dintre noi îl plătim în această epocă a informației, un tribut al conectării la realitățile cotidiane. De asta au grijă mass-media, cu predilecție televiziunile. Radioul public își mai păstrează, încă, pudoarea și ceva din romantismul anilor trecuți…
Ca orice muritor de rînd cu oarece pretenții și o anume curiozitate, firească, încerc să țin pasul cu evenimentele. Bune – rele, cum or fi! Extrem de puține primele, un întreg ocean planetar – celelalte. Și reușesc, grație ziarului și micului ecran. Prima senzație: dacă acestea ar reuși să ne transmită și mirosul fetid al faptelor urîte de tot felul, pur și simplu aș muri asfixiat de concentrația otrăvurilor inhalate. Așa, rămîn doar cu senzațiile de spaimă și de disconfort psihic continuu. Dumneavoastră nu simțiți la fel? Violența și durerea, neputința și revolta ne intră în case fără a se mai lăsa invitate. E maniera timpurilor prezente, e spiritul lor. Moartea e la ordinea zilei, înveșmîntată în formele ei cele mai de neînchipuit: suicid și boli incurabile, agresiuni fizice între soți, între părinți și copii, frați și surori, rude apropiate; crime abominabile comise cu sadism pentru pricini oarecare lipsite de orice suport sau pur și simplu pentru că așa trebuia să se întîmple. Nu viața și-a pierdut valoarea, ci respectul față de ea; ca și față de integritatea fizică a persoanei și față de demnitatea ei. Violurile au trecut pragul oricărei înțelegeri, intrînd în mondenitate, avanscena prostituției. Și tot de domeniul protituției deșănțate, dar cu ștaif, țin și măsurile pe care guvernanții le tot aruncă în cîrca noastră, a gloatei care tace și-nghite, în lipsă de alternative: scumpiri cu repetiție la tot ce poate arde mai abitir buzunarele – energie electrică, termică, gaze naturale; taxe și impozite și accize care umflă și tot umflă gogoașa electorală a promisiunilor făcute în campanii de către politicieni avizi de putere și avere. Nu le vor ei, ne asigură, ci… Europa! Condiții ale integrării. Dar tare mă tem ca drumul ce duce spre Bruxelles să nu fie flancat de crucile răstignirilor românilor pe altarul unor interese străine lor. Fiindcă de-atîta bine „Pe lumea cealaltă” – adică „a lor”, pentru că „a noastră”, cine știe?!, – mai că-ți vine să mori! Și mai sînt, pe această listă generoasă de oferte mediatice: cutremure, atentate, răpiri, inundații, erupții vulcanice, valuri tsunami, nou-născuți aruncați la ghenele de gunoi, borfași mărunți, dar și megaescroci care se joacă de-a baba oarba cu justiția și legea!; distracțiile de la bloc în toiul nopții, cîinii comunitari, boschetarii, mîrlăniile de pe stradă, datoriile la întreținere, cozile interminabile la farmacii pentru medicamente compensate și gratuite care se termină chiar sub ocii bolnavilor; copiii flămînzi și rufoși, bătrînii triști, precupeții șmecheri și hoți, șmenarii, bunătățile de care nu te poți apropia. Astea sînt, „…zi de zi, ceas de ceas și în proporții de masă” – spre a cita dintr-un clasic marxist cîndva în vogă și pe la noi -, exercițiile noastre de imagine. Pentru care, culmea!, mai și plătim pentru a ne stresa. Sute de mii de lei lunar! Chiar că simți cum îți zboară mintea de la locul ei!
Și toate poartă un nume: realitatea cotidiană românească.
Să tot trăiești!… (Mihai BUZNEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!