Fără prejudecăți

„Leii” filantropi

Mihai BUZNEA

A dărui fericirea sădind sentimentul speranței și al încrederii – iată o conduită care nu este la îndemîna oricui. O întîlnim doar la acei oameni care, înainte de a se gîndi la sine, la binele propriu, își îndreaptă fapta spre alții, în gesturi devenite firești, nu pornite din mîndrie, din ipocrizie, ci din dragoste curată față de acei semeni aflați în suferință. Toate acțiunile lor pornesc din același îndemn lăuntric, îmbracă haina simplității, nu sînt strigate în gura mare și nu așteaptă răsplată. Răsplata le vine din mulțumirea pe care o încearcă atît înainte, cît și după împlinirea gîndului făptuit. „Cine dă la timp, dă de două ori” – ne spune un vechi dicton latin. Ar putea fi dictonul emblematic al celor despre care mi-am propus să scriu aceste rînduri. Dar, în modestia lor, cred că nici nu s-au gîndit la o asemenea posibilitate. Ei fac pur și simplu! Pentru că și-au ales profesiunea de a dărui, reuniți de îndemnul lăuntric „nu uita niciodată că ești om”. Se află printre noi, arată la fel ca noi, avem relații cotidiene cu ei. Sînt medici, oameni de afaceri, ingineri, profesori, sportivi de notorietate, colecționari de renume. Alcătuiesc un club despre care se vorbește că ar aparține doar elitelor locale. într-un fel, așa este, dar nu am auzit pînă acum să i se fi închis cuiva ușa în nas. Numai că pentru a fi acceptat aici trebuie să-ți motivezi tu însuți opțiunea, să fi convins că îți meriți demnitatea către care aspiri. Și prima condiție este aceea de a simți, a gîndi și a te comporta ca un OM. Chiar dacă ești „LEU”. De două ori pe lună, după-amiezile, își dau întîlnire spre „a pune la cale” alte și alte planuri de ajutorare a celor cu care viața a fost, este, mai puțin darnică. Susțin programe „a la long” cu banii, cu priceperea și profesionalismul lor, ca și ale simpatizanților pe care îi conving să li se alăture. Din acest interes nedisimulat și permanent alimentat de ideea „lucrului la timp dăruit (care) prețuiește îndoit” s-a născut, la Bacău, un proiect umanitar ce a făcut o frumoasă carieră. Singurul, deocamdată, de acest gen din țară: tabăra anuală pentru copii diabetici. S-au rotunjit, în această vară, douăsprezece ediții, la care au participat peste 140 de copii. A fost, mai întîi, tabără locală, a devenit națională și se dorește a evolua spre statutul internațional. Partenerii de proiect: Lions Club și Centrul Internațional de Cultură și Arte „George Apostu”. Totul se face pe bază de voluntariat, prin contribuții personale și sponsorizări care ajung la sute de milioane. Condiții materiale de excepție, asistență medicală, profilaxie și educație sanitară, activități culturale și sportive, concursuri, întîlniri cu personalități din cele mai diverse domenii, vizite de documentare, distracție. „Vrem să le inducem acestor copii convingerea că sînt la fel ca toți ceilalți, chiar dacă suferă de diabet; că pot trăi la fel ca noi; că sînt capabili de orice performanță școlară, profesională, sportivă chiar” – au ținut să ne convingă organizatorii, orchestrați de copiii ce au beneficiat și acum de susținerea acestor oameni din Lions Club cu care am avut ocazia să mă întîlnesc, nu cu multe zile în urmă, printre sinistrații din localitățile de pe Valea Muntelui greu afectate de inundații, unde veniseră cu ajutoare consistente; pentru că, nu-i așa?, prietenul la nevoie se cunoaște!…
Un club al selecților? înainte de a judeca și de a da verdicte puneți-vă faptele proprii alături de ale lor și vedeți către cine se înclină balanța. Pentru că „a tout seigneur, tout henneur” („fiecărui senior, toată cinstea”).
Un singur lucru am mai avea, apoi, de făcut: să ne străduim a fi și noi ca ei. avut ocazia să mă întîlnesc, nu cu multe zile în urmă, printre sinistrații din localitățile de pe Valea Muntelui greu afecta

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!