Fără prejudecăți

Marile întrebări persistă…

Mihai BUZNEA

După 16 ani de la evenimentele din decembrie ’89, marile întrebări asupra caracterului și conținutului politic al acestora continuă să rămînă fără răspunsuri clare, tranșante. Opiniile sînt împărțite: unii susțin că a fost o revoluție spontană; alții – că am trecut printr-o lovitură de stat orchestrată de oficinele internaționale, cu implicarea unor elemente din interior; și, în sfîrșit, o a treia categorie care încearcă să simplifice lucrurile: a fost o revoltă populară de conjunctură, fără program și fără obiective punctuale, generată de sentimentele anti-ceaușiste ale românilor și care s-a transformat rapid în mișcare anticomunistă. Indiferent, însă, de interpretări și de verdictul final – dacă va fi vreodată unul -, cele întîmplate atunci au scos la lumină trei categorii de indivizi: participanții activi, spectatorii pasivi și indiferenții, cei care s-au autoprotejat prin evitarea teatrelor de operațiuni. Dintre toți aceștia s-au ales, mai apoi, profitorii, cei care au știut să folosească momentul, împrejurările, oportunitățile spre a-și aroga merite, a pretinde și a obține avantaje. Astfel au apărut ideia și statutul de revoluționar. Ciolanul fusese pus în supă; urma să fie scos și aruncat haitei spre a-l devora.
Ambigue, permisive și lipsite de temeiuri morale, legile apărute ulterior le-au acordat acestora avantaje la care nici cel mai optimist, ori speculant dintre români, nu le-ar fi putut visa. Scutiri de impozite, terenuri agricole ori pentru construcții, spații comerciale, locuințe acordate cu prioritate, tratamente medicale și bilete gratuite în stațiuni, demnități diverse s-au revărsat peste capetele lor, ca o adevărată mană cerească. Totul era, însă, condiționat de posesia unui certificat de revoluționar. Care s-a obținut aproape la fel de ușor precum oricare marfă de la prăvălie. S-au acordat cu sutele de mii. Pe lîngă cei cu adevărat îndreptățiți la o recunoaștere morală și, în cazuri punctuale, la reparații de ordin material, au năvălit și neaveniții, spre a-și lua partea leului. Cernerile ulterioare au limitat fenomenul, dar nu au reușit să-l aducă între limitele adevărate, astfel că bîlciul deșertăciunilor scoate în continuare la lumină mizerii și abuzuri.
După cum reiese din comunicatele oficiale, în prezent în evidența organizațiilor de revoluționari sînt înscrise peste 26 000 de persoane. După stabilirea, prin lege, a noilor condiții de probare a apartenenței la acest statut social, peste 6 000 de revoluționari au renunțat la brevete și doart 4 000 au fost reconfirmați și revalidați. Termenul-limită pentru finalizarea acțiunilor fusese stabilit pentru data de 24 ianuarie 2006, dar printr-o Ordonanță de Urgență, Guvernul a mai acordat o perioadă de grație de 9 luni, ducînd respectivul termen în luna octombrie a anului viitor. Despre ce fel de surprize vom mai avea parte, urmează să ne lămurim. Deocamdată, ciolaniada revoluționară continuă cu același apetit de 16 ani…
Paradoxul ce însoțește toate aceste negocieri de apartenență este, cel puțin din punct de vedere formal, unul care s-a învelit în cețuri groase: cum putem avea revoluționari atîta timp cît momentul decembrie ’89 încă nu a fost definit?! Dar situațiile de excepție nasc paradoxuri de excepție! Așa cum s-a întîmplat și la Bacău, unde nu s-a tras nici un foc de armă, dar evenimentele „au produs” destui revoluționari care o duc bine mersi. Gura mare, iuțeala de mînă și nebăgarea de seamă i-au „avansat în față”, pe posturi de lideri privilegiați, în vreme ce grupul de 5 luptători autentici căzuți în confruntările din Capitală zac sub lespezile reci din Cimitirul Central, iar un altul în cimitirul din Ghimeș. Dar aceștia nu mai pot acuza, tac în încremenirea lor veșnică. Profită alții de onoruri și facilități.
Să fim, însă, încrezători că lucrurile se vor limpezi printr-o turnură normală a evoluției, amintindu-ne măcar și cu acest prilej de ceea ce spunea, cîndva, poetul nostru nepereche: „Nu este în lumea asta nici o stare de lucruri și nici un adevăr social veșnic”. legiați, în vreme ce grupul de 5 luptători autentici căzuți în confruntările din Capitală zac sub lespezile reci din Cimitirul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!