Ce e val, ca valul trece – spunea poetul. Vrînd-nevrînd, mai tot românul a înțeles, în ultimii 12-13 ani, că valul vine, trece, dar lasă urme tot mai adînci în viața de zi cu zi a celor mai mulți dintre noi. De vreo două săptămîni, Palatul „Victoria” e în alertă. Din surse neoficiale, dar demne de toată încrederea, guvernanții se agită și se strofocă în căutarea de soluții care să ne salveze, de astă-dată, nu de un val mareic, ci de un adevărat tsunami. După valul de scumpiri prin care am trecut la începuturile acestei luni, cu creșteri demențiale de prețuri și tarife la energia electrică, termică, alimente, carburanți, alcooluri, tutunuri și alte asemenea articole de lux, pentru 1 august se anunță uraganul unor scumpiri și mai și. Alinierea la Euro – spun finanțiștii și analiștii economici. Omul simplu, cel care este, de fapt, ținta alinierii, o numește de-a dreptul bătaie de joc sau moarte lentă. Cine este ceva mai atent constată, însă, că starea de febrilitate nu-l atacă, acum, doar pe plătitorul de impozit, ci și pe cel care îl încasează și împarte sărăcia. Cele două personaje colective și reprezentative sînt, întrucîtva, la aceeași înălțime și suportă deopotrivă efectele undelor seismice. Drept pentru care Executivul s-a gîndit la măsuri de extremă urgență. Reuniunea Cabinetului Năstase, programată pentru mijlocul săptămînii viitoare, este una de gradul zero. Cea de miercurea trecută a fost doar de punere în temă și declarare de intenții. Urmează să se stabilească, în regim de urgență, fie un program pe termen lung, pînă la finele lui 2004, fie un program pe termen scurt, pentru toamna-iarna 2002-2003, de protecție socială în primul rînd pentru categoriile defavorizate. Intențiile de ofertă sînt mai mult decît generoase și au ca punct de referință salariul mediu pe economie, de 3,8 milioane de lei. Majorarea salariilor, recorelarea și indexarea pensiilor cu procente – atenție! – superioare coeficienților de inflație, suportarea de către bugetele locale și cel central a majorării de tarife la energia termică, ținerea sub control a prețurilor la produsele alimentare și industriale de bază, precum și altele asemenea. Față cu asemenea promisiuni sîntem tentați să exclamăm: frumos din partea lor! Mai ales că nu avem cunoștință să se fi declanșat vreo campanie electorală. În sfîrșit, parcă te costă ceva să promiți?
Creduli mai sînt, slavă Domnului, iar minciuna încă mai poate nutri speranțele. Om trăi (dac-om trăi!) și-om vedea. Un lucru e cam în ceață: toate amintitele măsuri se vor aplica doar dacă se vor decupa resursele financiare. De unde?, mă întreb ca milogul care privește în traista goală. Că pomană nu văd să ne mai pice de undeva, ca-n anul de grație ’90, cînd știm de unde și de ce ne-a venit „scama”. Să nu fim, însă, negativiști! Or ști ei, guvernanții, ceva, altfel nu se declanșa alerta la „Victoria”. (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns