Mihai BUZNEA
S-a hotărît: de la 1 ianuarie viitor, pensionarii nu mai contribuie la fondurile Casei Naționale de Sănătate. Asta nu înseamnă, însă, că el, guvernul, și-a luat mîna protectoare de pe frunțile celor de vîrsta a treia, trăitori de pe o zi pe alta din agoniselile la buget. Vor avea asigurată, în continuare, asistența medicală gratuită, cu toate binefacerile ei. Pe care le cunoaștem: consultații, spitalizare, medicamente gratuite și compensate, bilete la sanatorii și alte asemenea facilități. Dacă va fi de unde, adică bani. Vom trăi (dacă nu vom muri de atîta fericire) și vom vedea! În sfîrșit, una bună și pentru noi, zice un pensionar albastru – vînăt la față și la unghii din cauza frigului de noapte înghițit pe săturate la coada de la ușa laboratorului de analize, pe care tocmai a fost lipit un anunț al cărui conținut te ia cu călduri: fondurile pe luna asta s-au epuizat, încercați la 1 decembrie. Ne crește pensia cu 7 la sută, cît era contribuția la CNAS. Adică, banii ăia care nu-i mai dăm, ni-i dau nouă. Cam așa ar trebui să fie, logic, nu? Intervine un altul, om citit, se vede de departe, cochetează cu anticii: Voi, cei ce așteptați minunea, nu vă mai faceți speranțe, că riscați să muriți cu ele în brațe. Nu știți că e ușor de luat și greu de dat? Ia stați, că vă lămuresc îndată. Scoate mobilul, formează un număr – e de la oficiul de pensii, spune – găsește persoana, o întreabă despre respectivul interes, ascultă și închide celularul cu un zîmbet superior pe buze: ce v-am spus, vericilor, luați-vă adio! Un ban nu vedeți, toți se duc la sacul comunitar, adică la bugetul consolidat, care tocmai s-a votat. Mai vreți ceva? Vă stau la dispoziție. Na, că iar ne-au făcut-o, sare unul cu o căciulă cam obosită pe cap, se vede că-i din epoca socialismului victorios, întinzi palma să-nșfaci paraua și te trezești cu-n scuipat de consolare. Parcă e prima dată cînd se întîmplă așa ceva? Avem experiență în materie, pe care o aplică cu succes urmașii înaintașilor, dacă mă-nțelegeți. Așa că nu vă mai faceți iluzii spre a nu avea deziluzii. Și continuă: cînd s-au desființat impozitele pe salarii, prin anii ’70, parcă n-a fost o șmecherie ceaușistă? Banii se virau direct în bancă, la păstrare, iar omul încasa aceeași simbrie. Vedea că l-au tras în piept abia la pensionare, cînd baza de calcul era mai mică cu contravaloarea impozitului, așa că și mălaiul scădea pe măsură. Sau cînd s-a introdus pensionarea programată. Tot așa, ca și acum, fondurile de asigurări sociale se băgau la buget, de unde se aloca doar ceea ce se strecura printre degete. I se împlinea omului sorocul, cerea să pună scula în cui și să plece, i se spunea: așteaptă să se facă locul, adică să moară unul, ca să se elibereze fondul. Așteptai, n-aveai încotro, dacă nu apărea vreunul cu pile. E, ați băgat la cap? Lăsați că acuși, de 1 decembrie, se aplică indexarea, 1 la sută, vreți poate mai mult, aiurea, a scăzut inflația, chiar dacă prețurile se duc și se tot duc. Fiți cumpătați și nu vă mai îmbolnăviți atîta, că vă stă gîndul doar la mîncare și la medicamente. Banii n-aduc fericire (dacă-s puțini); cît ai, atîta cheltui. Vorba sloganului: „Banii mei, banii tăi, ce s-a întîmplat cu ei?” Cum ce? Se recorelează pensiile, la anul, și la mulți ani!, că tot e pe-aproape 2003.
Lasă un răspuns