Mihai BUZNEA
O specie aparte de fluturi proliferează, de cîtăva vreme, printre români. Specialiștii în entomologie încă nu au definit-o și clasat-o, dar ea s-ar putea numi, vulgus, fluturele iubăreț. Extrem de precoce, dar și de viguros, atacă la vîrste fragede, dar își alege țintele și victimele cu aceeași insistență și din rîndul celor copți, dar și din al răscopților. Poartă pe aripi plăcerea și lasă în urmă durerea. Pentru cîteva momente de desfătare instalează, pe termen lung, suferința și rușinea. Perfid, se îmbracă în haina inocenței zburdînd zglobiu din floare în floare, cărora le lasă amintiri de „nu mă uita!”.
Descoperirea cu pricina nu au făcut-o cercetătorii noștri, cu toate că semnele respectivei specii le întîlnim la fiecare pas. Ea aparține specialiștilor Organizației Mondiale a Sănătății care relevă, într-un studiu recent dat publicității, o realitate ce ne lasă fără replică: sifilisul – boala dragostei vinovate -, face ravagii în rîndurile românilor. Rata de incidență a acestuia este, la noi, de 50 de ori mai mare decît în orice altă țară europeană. Din perspectiva unei asemenea realități alarmante, sîntem de departe pe primul loc, la distanță astronomică, deci irecuperabilă, față de următorul clasat. Sau, după cum afirmă unul dintre responsabilii programului național de eradicare a respectivului flagel: „sîntem la cote îngrozitoare cu această boală”. Și, spre a fi cu adevărat convingător, adăuga: în comparație cu 1989, numărul cazurilor de îmbolnăviri a crescut de peste 3 ori!
Avem, așadar (ne)șansa de a deveni un popor măcinat de boala sexului necontrolat? Dacă lucrurile continuă să evolueze la fel, nu încape nici o îndoială, iar specia numită fluturele iubăreț ar putea pătrunde în clasoarele naturaliștilor ca o contribuiție originală, pur românească, pe altarul științei. Syphilus, se spune, este numele unui păstor legendar. Probabil mioritic, fiind o „binecuvîntare” venerică contagioasă datorată spirochetului Treponeum polidum. Incidența nemaiîntîlnită a acestuia se datorează libertății sexuale instalată în anii post-decembriști și înseamnă, fără alte explicații, sex neprotejat, fie că acesta se practică normal, oral sau anal. Partenerii, masculi sau femele, contribuie în egală măsură la proliferarea lui, fără a se gîndi o singură clipă la consecințe. Este notoriu cazul unei tinere voiajere de prin județul Neamț, care timp de vreo doi ani și jumătate și-a împărțit cu dărnicie plăcerile, recrutîndu-și partenerii din trenurile cu care prefera să călătorească. A făcut sute de victime, iar acestea, la rîndul lor, și-au aruncat sămînța pe unde s-a întîmplat. Sămînță roditoare, fiind numeroase cazurile în care aceasta a încolțit la tineri ce abia împliniseră 15-16 ani.
Lipsa ori precaritatea educației sanitare și practicarea sexului neprotejat sînt cauzele ce-și aruncă victimele în brațele disperării. Strategia națională, propusă a se derula pe parcursul a trei ani de zile, care include gratuitatea tratamentelor standard și un program de educație specifică, nu văd a aduce minunile la care visăm. Avem, deja, experiența ratată a altor programe, precum cele de eradicare a diabetului, tuberculozei sau bolilor cardio-vasculare. Mai-marii noștri din Sănătate au alte treburi, mai importante, pe capete: cum și pe ce căi să se înfrupte din ciolanul comunitar; mai pe șleau: să devalizeze fondurile publice și private destinate acestui domeniu. E vremea demisiilor și demiterilor răsunătoare, pentru altceva nu se găsește, deocamdată, timp. Astfel că fluturele iubăreț își vede, într-o veselie, de amorurile lui. Fiindcă ce poate fi mai plăcut decît să zbori din floare în floare, pe-o rază de soare?! Ce se întîmplă „după aia!” nici că mai contează!
Lasă un răspuns